Andrei Pann a preferat să-și ascundă identitatea sub acest pseudonim cu patronim arhaizant, însă nu-i bai, de vreme ce poezia pe care a trimis-o este una dintre acele surprize de care aș tot vrea să am parte la rubrica „Poșta redacției”. Înclin să cred că aceste cinci texte sunt doar fragmente dintr-un fel de experiment mai cuprinzător, fiindcă prin ele se întrevede firul prețios al unei coerențe care ar putea prinde contur într-o formă mai generoasă. Chiar și așa, ceea ce avem aici este mai mult decât promițător.

Iată ce ne-a scris Andrei Pann: „Am 26 de ani, vin din orașul Bălți, Republica Moldova. Am făcut mai multe lucruri, de la educator la grădiniță până la sectorul IT. Din octombrie până acum sunt bucătar în Cluj la un restaurant portughez (facem o mâncare foarte bună la ACamponeza, vă așteptăm 🙂 ). Scriu din facultate și ieri am măturat prin texte până am ajuns să sper că „cartușele” de mai jos pot să vă merite timpul.”

Nu știu ce vor spune alții, însă eu cred că a meritat cu prisosință.

***

Trasezi linii pe geamul aburit
Firul inimii duce spre blocul de marțipan
Mai tragi câteva contururi în intimitate
Îmi pun umerii in palmele tale
privirea transpiră și picură valuri pe coastele mele
Ne atingem coapsele,
Avem o singură inimă
In coerență suntem două peșteri suprapuse
Privirea mea e încordată
Privirea ta e privirea mea.
Imi pui arătatorul pe pupilă
Trasezi linii printr-un fel de labirint
Trăiesc din felul în care mă descompui

***

Am învățat să vreau să prind o formă
Mult mai târziu am înțeles că în lipsa ei
sunt o oglindă pentru alte oglinzi
doar mă uit
las esența să zburde ca un ied pe câmp
Mă dau în spate, mereu tot mai în spate și mă uit
Primind saltul ca o umbră a bucuriei

***

Structuri analitice
segregarea finalității.
Multe variante de a atinge inima celuilalt.
Calculez, cântăresc cu grijă bataia la fiecare consoană,
tai precis forma din umbră.
Scopul e singura zeitate pentru restul zilelor.

***

De la un timp încoace
am în mine ceva ce nu se prinde de ochii tăi.
E un mod de a fi.
Întuneric.

***

Ieși suflete in ogradă, fă-te om de zăpadă
Să vină copiii la tine și să-ți înfigă două mături
Să treci cu ele peste privirile trecătorilor
Să-ți înfigă ea doi tăciuni în loc de inimă
În care să oglindești mereu trecutul
Fă-te liniștea care să cuprindă toate păsările cerului
Printre raze de soare să împletești topirea
Printre firicele de iarbă proaspătă sa-ți faci o viață nouă

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.