Mihai Velicu (23 de ani, student la Automatică și Calculatoare) revine pe O Mie de Semne după ce anul trecut în noiembrie îi spuneam că poemele de la acea dată aduceau cu ele un „vânt rece al regresului”. Iată care este mesajul lui din prezent: „De curând am încheiat lucrul la o nouă carte, diferită de cea despre care menționasem în trecut. Fără să intru în prea multe detalii, pot spune că în sfârșit mi se pare că am reușit să descopăr cum să transmit lucrurile în felul în care voiam dintotdeauna.”
Într-adevăr, Mihai pomenea la vremea respectivă despre un volum finalizat și mă bucur într-un fel că a renunțat (cel puțin) la limbajul acela ostentativ, plin de expresii voit pretențioase, despre care i-am atras atenția la precedentul episod de la Poșta redacției.
De data asta textele par mai aerisite, cu toată persistența întru câtva nefastă a unor aliterații șchioape precum „schelele scheleticului amurg”, „pe cerul devenit păstură o pătură ne-ngroapă” sau a unor metafore forțate precum „nasturii de la încrederea în sine nu i s-au desfăcut decât târziu”. Sincer, eu aș evita un astfel de limbaj, fiindcă strică toată construcția altminteri bine realizată, promițătoare. În rest, e mult mai de bine, sper să țină.
Donați pentru susținerea proiectelor noastre aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne
Cont RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu
Buy me a coffee pe siteul O Mie de Semne: https://omiedesemne.ro/
https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ
Pentru a susține canalul Youtube O Mie de Semne apăsați butonul Join și veți deveni automat membru. Lângă numele vostru va apărea iconița de membru și în felul acesta toată lumea va ști că ne susțineți financiar.
Vă aștept textele la adresa [email protected]
frunze lămâie felinare
clinchetul dalelor îmi place mult atunci când alergi spre mine pe
podul volatil dintre noi radiază o strălucire inexplicabilă fizic
chimic astrologic sirop de arțar cine își poate imagina
că vor veni zile în care vom fi una cu metabolismul orașului
când ne vor mătura ca pe frunzele de la borduri când vei zice
pe malul lacului că atunci când vorbești cu mine te simți puțin
ca la psiholog iar soarele își va stoarce nepăsător ultimele
picături din jumătatea sa de lămâie
nimic nu se termină așa cum începe nici binele nici răul nici fanteziile nici
adevărul nici prieteniile în care credeai cel mai mult
iar momentul de împăcare cu ideea s-ar putea să nu apară
niciodată
schele amurg
alunec pe trasee de benzi licoroase n-am cum să nu te-ntreb de schelele scheleticului amurg pe ele stăm amândoi pe burtă transa din capetele înțepate unul în altul sună mai clar mai limpede
unde te grăbești picioarele ne atârnă în gol prelinse pe cerul devenit păstură o pătură ne-ngroapă pe unul în celălalt
ceasul e setat pentru ora de vară am crezut în demersul fiert din supa de vată o mână străpunsă de schije
noroc nu mai dau cu nimeni o mână de oameni se chinuie să ne rănească în tripul care se descarcă și mă gândesc
la cine să îmi las câinele
rostogol ochi
nasturii de la încrederea în sine nu i s-au desfăcut decât târziu unul câte unul tot ce a
vrut să demonstreze a fost că nu are rost să te grăbești nicăieri nici pentru deadline-ul
de ieri nici pentru orice altă tartă otrăvită ți se servește cu frișcă deasupra
stomacul nu ți-a mulțumit niciodată de la ficat nu ai nicio așteptare creierul își
negociază contractul cu vreo tumoare sau cu ce o mai face că habar n-am toată viața
a sunat ocupat și legat de ce ai stabilit că meriți uită
în general darurile cam vin cu fundă iar nodurile tale din gât nu seamănă
cu nimic care ar aduce a așa ceva
bricheta
mă plimb cu pixeli în ochi cu sentimentele mâncate de carii o extracție mi-ar sugera dentista din societate
nu am câștigat decât înfrângeri nervi o zi în care să vorbesc despre mine sub dărâmături e o cale
torța nu e suficientă îmi dau chipul la schimb pe nimic special cobor mai adânc unde mă simt mai aproape
trenul își mai schimbă direcția săgeata lui cupidon nu mă nimerește sunt învățat prea bine să mă feresc înainte să procesez
dacă ceea ce seamănă cu un pericol este sau nu mă schimb de haine rămân îmbrăcat tot la fel și pentru club nu aprindeți lumina turnați-vă în pahare
orice credeți că vă păstrează treji
lămpi cu gaz
stăm pe iarba care pare sintetică deși nu e
pâlcurile de imaginație
pe care ne înghesuim se împuținează și dispar rostogolindu-ne în
cădere suntem ocoliți de faruri ale unor entități necunoscute peste
câteva ore în bălțile unidimensionale
reflexia noastră e singura care nu se vede
simpla trecere prin fața singurelor
ferestre
care mai sunt luminate în punctul ăsta din noapte
ne electrocutează și ne descarcă până la zero
