Spuneam despre Denis Prodea la precedenta apariție la „Poșta redacției” că „este o surpriză foarte plăcută” și că „mi-aș dori să primesc tot timpul texte atât de convingătoare”. Îmi mențin afirmațiile și acum, la revenirea lui Denis pe site-ul nostru.

Iată ce ne-a scris, foarte pe scurt: „Sunt Denis Prodea și sunt student la Facultatea de Litere și Arte din Sibiu, Anul 2.”

cele mai timide două persoane din lume

stăteam în fața ta și mi-ai strâns picioarele între ale tale
pe sub masă
în jurul nostru – râsete
și hei ce mai faci cum mai ești
plutesc printre sunete de dinți
lovind căni din porțelan ikea

oamenii cu reflexul de a îmbrățișa imediat
după ce ați făcut cunoștință
mă sperie și mai tare acum
în general mă sperie oricine mă atinge în afară de tine
orice contact spontan care nu se termină în cuddle
mă irită și după te întrebi de ce sunt așa
ce am pățit
acum două minute era totul bine
m-am obișnuit cu o mână caldă pe după gât
care să te tragă la nevoie/care să îți înțeleagă nevoile
m-am frecat de tine și mi-am subțiat vocea și
tu ai stiut exact ce vreau

ultimele luni au fost pentru
apă de la robinet și codependență
mi-ai trimis un link cu fuziunea dintre playlisturile
noastre de pe spotify
și m-am înduioșat 
am vrut să te comporți cu mine ca și când aș fi pe moarte
ca și când aș suferi de o boala incurabilă
care interzice prezența florilor în salon
am vrut să îți zic despre cât de greu respir
dar ne întristam amandoi și
mai bine mă întristez doar eu.

vor veni dureri

mi-am pătat tricoul alb cu cafea. am încercat să scot pata cu toate tipsurile 5 minutes craft. ai zis că nu-i nimic, că oricum îmi cumperi tu altul. suntem tineri, trasăm linii de glitter pe pleoapă, camerele noastre au mirosul ăla de cleanser & deodorant. cei din generația mea se despart pe whatsapp & cred că pot trece peste orice dacă li s-a spus pe Co-Star today – power in routine, sex & love. momentele de apropiere fac diferența, diminețile cu lumină naturală. atingerile tale au determinare & fragilitate. îți spun mereu că am plâns la film ca să te îngrijorez. talentul meu este să fac oamenii să se îngrijoreze. a fost nevoie să ne simțim singuri amândoi o perioadă să constatăm intimitatea. ziua și grijile, ziua și sentimentul că nu ești destul, ziua și un alt playlist cu songs to cry to. netflix ne amintește mereu despre cât de mizerabili suntem – am văzut că ți-a plăcut Marriage Story, ai o mulțime de alte filme triste pe care ai putea să le vizionezi. forma corpului meu reușea să îți umple brațele. acum ne-au mai rămas doar vergeturile. îți simți gesturile din ce în ce mai puțin. te uiți în urma ta & nu e nimeni care să te prindă. te uiți în fața ta cu privirea aia de salvează-mă, clocotind în interior. aștept să-mi vindec frica de cuvinte, aștept să-mi vindec fragilitatea, umărul meu din burete, mușchii contractați până la refuz. așa am înțeles că se simte singurătatea. ți-ai fixat oglinda să mă poți vedea pe bancheta din spate. mi-am întors capul să-mi văd reflexia în geam, în sfârșit corpul meu s-a umplut de lacrimi. acum fluturii în stomac se simt ca loviturile de picioare. asistenta care a consultat-o pe sora mea, într-o noapte în care s-a simțit rău, i-a spus că vor veni dureri care te vor face să te urci pe pereți. acum aștept & eu durerile, cu răbdare & speranță. nimic-nu-e-mai-dureros-decât-ceva-ce-nu-mai-apare.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.