Alexandra Medaru revine la rubrica „Poșta redacției” după ce în aprilie anul trecut, în perioada stării de urgență, a mai publicat tot două poeme. Din motive care țin de misterele internetului, e-mail-ul de pe 17 septembrie s-a pierdut în spam, loc unde intru extrem de rar. De data asta am făcut-o intrigat de faptul că nu găseam un alt e-mail, așa că manevra mea a fost de două ori câștigătoare. Recuperez, așadar, aceste două texte cu sentimentul împărțit că în poezie există atât salvare, cât și decepție. În cazul de față este vorba de prima variantă.

Alexandra Medaru (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumul Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).

Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018) sau Henrik Ibsen – „Peer Gynt” (2019). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și publicate în Chile și Spania.

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Când nu mai nimic de zis

Nu mai am chef să fac nimic
poezia mă salvează când tu nu ești
aici e iar o tristețe fără de sfârșit și
mă uit la oamenii care trec pe lângă mine
nu știu dacă și ei sunt născuți din
depresia unor tineri care credeau că au tot viitorul înainte
și care astăzi nu sunt decât
la fel de importanți ca
niște cioturi de carne aruncate într-un galantar
dintr-un supermarket împuțit
pe care îl vizitezi când nu mai ai nimic de zis

Un dram de adevăr

În fiecare zi mă trezesc cu gândul că
până mâine am putea fi morți și
tu s-ar putea să nu știi toate secretele care
se ascund în mine – tenebre ale unei minți ce
nu are odihnă
în timp ce rulează pe bandă același film
despre o nenorocire care se repetă
din an în an
refuz peste refuz peste refuz
niciodată nu te-ai potrivit în lumea lor

Ți-ai vărsat sângele și măruntaiele pe o coală de hârtie
înainte să fii ținută în brațe de un bărbat
pe care îl iubești în timp ce te gândești la trădarea altuia
și la cum ai fi vrut să spui adevărul într-o seară care nu mai vine înapoi
dar care te condamnă la nefericirea
cu care scrii versurile-n poezie

Întotdeauna-n ele
zace și un dram de adevăr

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.