Andreea Badea revine pe O Mie de Semne după ce mai publicase în noiembrie anul trecut. Apreciam atunci perseverența Andreei și eram de părere că textele ei înregistraseră un progres semnificativ față de o altă încercare, eșuată, de a publica pe O Mie de Semne. Tentativa de acum datează din aprilie anul acesta, adică perioada când Poșta redacției era în stand by..

Andreea mi-a spus că poemele de mai jos sunt de actualitate, așa că mă grăbesc să le public. Mă voi folosi de mesajul biografic din noiembrie trecut, chiar dacă probabil între timp s-or mai fi modificat anumite lucruri. Iată ce spunea despre ea Andreea: „De obicei o dau în bară când vine vorba de prezentare. Prezentarea tipică, precum «Mă numesc Andreea, am 19 ani și sunt studentă la Drept» parcă nu mă mai reprezintă în totalitate, am spus-o de prea multe ori, iar acum îmi doresc să mă prezint, cum să spun, mai autentic. Sunt una dintre acele persoane care trăiește prin și pentru poezie. Mă sperie eșecul. Încerc să trec peste el. Tind să fiu mai romanțioasă și cu capul în nori, poate d-asta nu-mi merge așa bine.”

Sper că pasajul „Sunt una dintre acele persoane care trăiește prin și pentru poezie” să fi rămas, la fel, de actualitate, mai ales că poemele de acum îmi demonstrează că enunțul nu este departe de adevăr.

Donați pentru susținerea proiectelor noastre aici:

https://www.patreon.com/omiedesemne
Cont RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu
Buy me a coffee pe siteul O Mie de Semne: https://omiedesemne.ro/
https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ

Pentru a susține canalul Youtube O Mie de Semne apăsați butonul Join și veți deveni automat membru. Lângă numele vostru va apărea iconița de membru și în felul acesta toată lumea va ști că ne susțineți financiar.

Vă aștept textele la adresa [email protected]

***

îți ofer puțină vulnerabilitate &
multă sinceritate
ca o dovadă aproape inexistentă
a tot ceea ce ai reprezentat, cândva,
pentru mine,
deși știu că sinceritatea nu-i
decât o altă formă de naivitate,
conform standardelor tale.

mi-am spus în minte de cele mai multe ori –
„stop & de la capăt,
stop & de la capăt,
eu nu sunt pregătită să-mi pun inima
pe această tavă”,
fiind conștientă de absurditatea faptului
și de lipsa neîntemeiată a siguranței de sine,
ce ia naștere ori de câte ori
se prăbușește încrederea
pe care am construit-o de la zero, treaptă cu treaptă,
ca pe un bloc din mormanul de beton.
încep să mă obișnuiesc și să trăiesc cu ideea
că încrederea mea nu va mai fi niciodată la fel de puternică,
că nimic, de fapt, nu va mai fi vreodată la fel,
că pauza dintre bătăile inimii mele nu va mai fi una și aceeași
cu pauza dintre bătăile inimii tale.
n-a existat și nu va exista solidaritatea despre care-mi vorbeai
cu atâta stimă și entuziasm,
golul meu nu va fi umplut cu al tău gol indiferent și stors
de ceea ce ar fi putut să însemne amintirea mea.

***

și ne mințim, ne mințim că suntem bine
și că încă rezistăm,
că mai avem o șansă,
că putem să trecem peste
bariera de insensibilitate dintre noi,
pe care am construit-o din frica
și din lașitatea
de a nu deveni dependenți unul de celălalt.
tu știi că te-ai născut întreg,
ți-ai spus dintotdeauna că pentru tine nu există acel „suflet pereche”,
acea „jumătate” pe care s-o cauți bezmetic
printre blocurile comuniste, ce stau să se prăbușească peste trecători.
„atenție, cade tencuială”.
atenție, atenție, te-ai pierdut pe tine și te-ai regăsit deja de atâtea ori
și crezi, ești convins că asta e suficient,
nu vrei să riști, nu vrei să simți cum e să pierzi pe cineva
independent și exterior ființei tale.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.