Sam Guts este o mai veche cunoștință a rubricii „Poșta redacției”. Mi se pare foarte relevant pentru spiritul textelor pe care ni le-a trimis faptul că au o mare doză de proteism și, în consecință, se adaptează bine realității în toată complexitatea ei. Par ca o foaie de marțipan multicoloră care învăluie tortul realității, dându-i formă, conținut și mai ales imagine.
De data asta Sam ne-a trimis două poeme (fragmente dintr-un proiect ceva mai consistent, după cum ne spune Sam, „pe o temă puternic ecologică”) cu tentă pictural-minimalistă și cu un conținut (aproape) cumințel, autumnal, însă cu forță de sugestie în raport cu planul restrâns, aproape bacovian, al epicului poetic.
***
tăcere plouă peste pădurile îngândurate
de pietrele schilodite ca niște chipuri
răsuflînd spre mațele împrăștiate
ale norilor gata să sape
umbrele care dansează pline de frică
cu lumina vibratoare
a peisajului lovit de isterie
——————————————————————————————-
***
frunzele foșnesc cu ciudă aplaudă țipă vorbesc
traduse vînturile unde se lasă purtate păsările adormite
fiecare pămînt făcut leagăn într-o furtună perfectă frumusețe
găsită în descompunerea curcubeielor metalice nasc ochii
animalelor mici care nu-și mai iau zborul de frică
frunzele foșnesc cu fericire discută cîntă drăgăstoase
Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.
