Azi citim două poeme de Simona Petrișor — a decis să revină cu poemele modificate chiar înainte ca eu să îi răspund și asta a fost foarte bine pentru că ele arată mai bine în varianta cea nouă. Pe Simona chiar am cunoscut-o la atelierul Mornin’ Poets atunci când am avut oportunitatea de a oferi feedback mai multor cursanți. Cred că mai are de lucru, dar în aceeași măsură cred că este pe drumul cel bun și o încurajez să continue.

Să renunțe la exprimări care îngreunează versul, să se gândească de două ori dacă o informație e necesară sau nu — și, mai ales, cum arată mai bine, într-o formă mai scurtă sau una mai lungă? De exemplu: “nu știi să fierbi nici broccoli se rupe în bucățele mici l-ai uitat pe foc vorbeai cu unica plantă/ care dă semne de ducă” — cum ar arăta asta mai scurt? cât de mare e nevoia de a spune asta atât de lung? Incapacitatea de a fierbe brocoli e o imagine bună de folosit, dar cred că dacă o lungește prea mult, riscă să devină plicticoasă și să piardă mesajul pe care vrea să-l transmită.

Ar fi de asemenea util să încerce să sintetizeze mai bine mesajul poemului și să nu se ducă spre prea multe ramificații (mai ales în ceea ce privește miza, semnificația și altele asemenea). Chiar să taie atunci când e nesigură pentru că mai mult nu e neapărat mai bine. Și să continue să se lege de lucrurile care-i sunt la îndemână și pe care le poate manevra, cel puțin în această instanță, cel mai bine.

Ce ne spune despre ea:

“Eu sunt Simona Petrișor și e prima dată când îmi fac curaj să trimit texte pentru rubrica Poșta redacției. Câte ceva despre mine: în prezent sunt masterandă în cadrul CESI și lucrez la o editură din București. În trecut am participat la un curs de creative writing ținut de Simona Popescu și, de curând, la atelierele Mornin’ Poets. Sper ca măcar unul sau două dintre poeme să fie publicabile.”

***

amînarea mă face un om mai bun mai sensibil mai atent
amîn alarma de două ori
una la șase cincizeci a doua la șapte
în visul meu se face că întîrzii la cursul de dans contemporan 
unde învăț să-mi port corpul într-un soi de zbor ghidat 
mă trezesc caut telefonul îl găsesc 
privesc ecranul opt douăzeci
ziua începe cu stîngul
mă opresc 
între timp încep să-mi tai blugii albi mult-prea-lungi 
scap foarfeca
e un semn zic și mă gîndesc să amîn 
aș putea face ceva util într-o zi ca asta 
să studiez eventual circuitul apei în natură
să încerc o rețetă de jamie oliver
să fac dragoste
aleg să răsfoiesc uno nessuno e centomila 
îmi sare în ochi ceva subliniat mai demult
cum să-l suport în mine pe străinul acesta? străinul acesta care eram eu însumi pentru mine?

***

Borges: o carte este făcută din multe cărți.
Canetti: un om este făcut din mulți oameni.

ceea ce valorează cel mai mult în tine nu vor cunoaște și ceilalți
ești antisociabilă nu cunoști limbi străine învîrți în mai multe direcții în maioneză și se taie
tigăile tale nu sunt lună cînd le întorci pe partea cealaltă 
mătușile se plîng că nu le suni niciodată
colegii te evită
o carte este făcută din multe cărți 
ți-au zis să nu încerci să imiți n-o să-ți iasă
nu știi să fierbi nici broccoli se rupe în bucățele mici l-ai uitat pe foc vorbeai cu unica plantă care dă semne de ducă
ai încercat și soluții de trezire la viață
degeaba
un om este făcut din mulți oameni
dar mai ales din doi primii doi 
o să-ți spună că nu ai înțeles nici de data asta
taică-tu a vrut să fie actor și chiar l-a cunoscut pe moțu pittiș 
era student în capitală
viața i-a dat planurile peste cap sănătatea i-a jucat feste 
îi semeni dar încerci din răsputeri să nu lași viața să te îngenuncheze 

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.