Elena Simion revine pe O Mie de semne cu două poeme și, așa cum ne mărturisește în e-mailul adresat redacției, „cu aceeași inimă mică și cu aceeași emoție ca de fiecare dată”.

Între timp, de la precedenta apariție la rubrica „Poșta redacției”, Elena a debutat editorial cu volumul „părul de pisică”, apărut la harnica editură Casa de Pariuri Literare. Iată și nota biografică de pe site-ul CDPL:

Elena Simion – (n. 1997) Membră a proiectului Cozy Poetry Night înființat la Iași și plimbat în restul țării. A studiat Limbă și Literatură Germană-Engleză în cadrul Facultății de Litere din Iași.

Când nu scrie poezie se gândește la toate lucrurile pe care le-ar fi putut face mai bine.”

how to get away with kindness

nici genunchii mei nu au avut altă șansă
locul unde putrezește toată lavanda
în care m-am îngropat atâția ani până să înțeleg
că starea pe care o caut e în altă parte
pe genunchii mei legăn o elenă mică atunci când se face
și mai mică. aceiași genunchi pe care mama i-a îmbrăcat
în dresuri albe și alifii care miroseau a moarte nu
ți-am spus, îi mângâi și în sfârșit
au locul lor în corp

îmi car zilnic capul în mâini și-mi repet
lumea ar putea fi a mea toată și n-aș ști ce să fac
poate liniște peste peticele de pământ atât de uscate
încât nu mai crește nici lavanda.
sunt fragedă, treaba mea e să-mi pară rău.

grădinile sunt mai verzi în spatele meu
strâng în pumnul drept prima dată când am plâns de fericire
și în cel stâng bara de notificări care
te ține pe tine și bilanțul morților.

damn, that’s crazy

în zilele în care sap adânc până
când mirosul de gutui era sufocant
iar eu nu ți-am spus niciodată cât de mult
voiam să nu mori, să mă întorc
cu pâine graham
cănița din care am băut împreună lapte acru
și tot așa viața ta a însemnat prea puțin.

îmi amintesc de tine mereu
ca un pui de pisică într-o ghenă
în ochiul drept strângi în brațe niște rochii
tinerețea și lada cu prosoape
în ochiul stâng plimbi într-un baston
un șold rupt și un bărbat-erou
ai înțeles înaintea tuturor că iubirea e
un costum împrumutat. trec mâna
peste o față confuză, o serie de familii disfuncționale,
traume concrete și tulburări de alimentație
nu toate sărbătorile vor fi așa. ai să întâlnești
oameni care îți vor arăta câtă căldură
câtă lumină poți purta în spate
ca o piele de șarpe.

dacă îți spui în fiecare zi că ești de ajuns
și aprinzi lumina chiar vei fi puțin
mai mult în fiecare colț
de minte.

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.