Sunt relativ ușor de recunoscut atât influențele din poezia lui Andrei Peptine, cât și stilul adaptat la o expresie poetică despre care sunt deja voci care afirmă că este unul depășit sau că și-a epuizat resursele. Uite că Andrei ne demonstrează contrariul, sau cel puțin mie, iar asta înseamnă că există mereu dovezi care contrazic opinii despre care se crede că sunt infailibile. Poemele de mai jos ne arată limpede că niciodată nu e bine să dai verdicte „sigure”, fiindcă nu se știe când apare ceva care le demontează piesă cu piesă. Acel „ceva” se află și în textele lui Andrei.

Iată ce ne-a scris Andrei:

„Mă numesc Peptine George-Andrei (1999), absolvent al Facultății de Litere din Brașov. M-am întors din Italia în clasa a X-a deci, oricât de mult mi-aș fi dorit să citesc poezie din liceu, eram prea ocupat să învăț româna. Primul meu contact adevărat cu poezia contemporană a avut loc la cenaclul „Corpul T” (din care fac parte din primul an de facultate), organizat de profesorii Dan Țăranu și Virgil Borcan. Momentan n-am publicat nicăieri, însă am citit la Maratonul de poezie de la Facultatea de Litere din Brașov din 2020. Urmează să mă inscriu la masteratul de Inovare Culturală din cadrul aceleași facultăți.

În principal, îmi continui studiul pornit pentru lucrarea de licență pe Charles Bukowski, încerc să mă îmbunătăţesc în cele ale traducerii din italiană și engleză și, desigur, citesc și scriu cât mai multă poezie în vederea primului volum; lăsând la o parte poezia, resimt o anumită afinitate pentru literatura americană din secolul trecut, dar recent am început să mă interesez și de sfera contemporană – Fleishman is in trouble, de exemplu -. (…) Îmi plac jocurile video și anime-urile (un geek asumat, I guess), îmi place mult să stau pe Twitch și pe Youtube (din fericire, am reușit să ajung la un total de 29 de ore pe săptămână din cele 47.(…). Dacă vă întrebați la ce mă uit atâtea ore, well…orice: de la clipuri cu monaci budiști la loop-uri cu Jack Black cântând la SAX-A-BOOM), îmi plac pisicile și îmi place berea cooler cu lămâie de la Ursus („suc-bere sau bere-suc?”).” 

Palmierul cu nuci de aur

am scos planta din ghiveci 
are rădăcini foarte stufoase 
care îmbrățișează pământul, în loc să fie invers
trebe să fie ceva uriaș,
dar încă nu știu ce tip de plantă e
cu siguranță nu e un ficus,
dar poate e un palmier 
și o să-mi dea multe nuci de cocos 
pe care am să le vând
o să mă îmbogățesc atât de mult
încât lumea își va construi casă lângă a mea
și o să se formeze primul cartier din sat
i se va spune Palm District din Dobolii city

Făget

stau pe bancă cu o cutie de pizza Dodo 
luată la 24 de lei și 90 de bani
Quattro stagioni 
la noi lipsesc
e decembrie și te simți ca în toamnă
i-o duc mamei
să guste și ea o bucată de oraș
să scape de rutina
casă-muncă
lângă mine sunt trei bărbați
cu blugii albaștri pătați de var
beau bere Neumarkt la 1 L
marca tipică Făget
mai sunt câteva fetițe 
cu ghiozdane roz
mai vine o fetiță 
are ghiozdanul cu Spiderman
probabil i l-a lăsat fratele mai mare
sau pur și simplu e „o ciudată
care se răzvrătește împotriva normelor de gen”
mai sunt niște tipi in pantaloni scurți
vin de la un match de fotbal
par genul de adolescenți care hărțuiesc băieții ca mine
mie niciodată nu mi-au plăcut sporturile
preferam să stau cu genul de fete care aveau ghiozdane roz
și să mă ocup de grădina școlii
mai e un cuplu care se ține în brațe
se tot pupă
până unu pleacă cu următoru autobuz
vin și pleacă autobuze
majoritatea verzi, modelu vechi
nu cele mișto și noi, turcești
vine și al meu
cu oprire la Dobolii city
6 lei biletu
se inghesuie lumea în liniște 
pentru că șoferul e irascibil
babe, fetițe cu ghiozdane roz, fotbaliști și muncitori
încearcă să prindă locu de lângă geam

*
Ficatule
ți-aș cere iertare, 
dar oricât de cool pare în ziua de azi 
n-am cerut eu să am psihoză
și să mă îndop trei ani cu pastile 
care m-au și îngrășat
așa că te rog 
lasă-mă să mănânc 
pogăcelele de brânză cu verdețuri ale bunicii
sau ficatul de porc chiar dacă e sfărâmicios
lasă-mă să fac curat la câini 
să nu zică frati-meu că sunt bulangiu
că tot îl pun pe el
oferă-mi o singură zi fără greață
și promit că o să încep să fac sport
am văzut nenumărate clipuri despre alergat
l-am citit pe Murakami
am pantalonii scurți și adidașii noi pregătiți
dar e 17 deja
lumea se întoarce din Brașov 
și o să treacă pe drumul dintre sate
parcă și vine ploaia că e cam înnorat
hai, promit că mă apuc mâine dimineață

*
am realizat existența gogoșarilor
în vara anului 2018
când maică-mea a aflat unde eram internat
și mi-a dus pachet la psihiatrie
legume luate de la piață, mezeluri scumpe, eclere și cărți noi
deși nu prea avea bani în perioada aia
s-a simțit ca un pumn în gură
însă am plâns de fericire

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.