E caniculă iarăși în București – numai cine nu trăiește în Capitală nu știe cât de neîndurătoare e căldura în orașul ăsta minunat și blestemat deopotrivă – iar asta este singura justificare pentru absența constructivului meu neuron critico-poetic, care drept să spun înoată ca un mormoloc muribund pe fundul unei ape stătute, gata să dea în clocot. De aceea vă spun doar că poemele lui Darius Brașov sunt bune-bune, e o surpriză foarte plăcută pentru mine, cu toată potrivirea de nume (să fie ironie? să fie pură coincidență?) dintre foarte viul de altfel poet Dinu Flămând și defunctul „ preot și dascăl la liceul de băieți din satul broscăuți”.

Iată ce ne-a scris Darius:

„Mă numesc Darius Brașov, am 19 ani și sunt student la Litere în Iași. Până să-l citesc pe Mazilescu aș fi putut să jur că o să fac mate toată viața. Scriu poezie de vreo 2 ani, mă semnez orașulstalin oriunde apuc, regret vreo două secunde și-apoi îmi trece. Cea mai recentă realizare din cariera mea de poet wannabe e publicarea în revista Timpul.”

***

pe-atunci era datoria întregului sat să participe la cortegiile funerare. eram o colectivitate, organe diferite ale aceluiași fetus sau produse ale aceleiași sarcini. când maria a tușit sânge pentru prima dată au anunțat că broscăuțiul e infestat de tuberculoze. bunicii au înțeles că tuberozele lor sunt otrăvite și s-au grăbit să taie problema de la rădăcină. astăzi îl conducem pe domnul dinu, fostul preot și învățătorul de la liceu. mezinul l-a găsit înecat în propria vomă într-o dimineață de duminică. mama l-ar fi văzut introducându-și arătătorul în voma tatălui și făcându-și o cruce până la pământ. băiatul a împlinit ieri 6 ani. la cortegii nu plânge nimeni. e un soi de regulă nescrisă, știm că evadarea din broscăuți necesită o escală prin moarte. se mai întâmplă uneori ca văduva să ridice o batistă și s-o fluture în fața dricului. 

broscăuțiul are geometria sa. simt că ne învârtim în cerc de câteva ore bune, nimic anormal. cel mai adesea am senzația că drumul ăsta e mai degrabă o spirală. moralitatea decedatului ar trebui să dicteze sensul. ai crede că verticalitatea e garantată. că orice schimbare de altitudine e nesemnificativă. că viața e o sinusoidală construită atent. pentru mine orice sentință e absolut inutilă. asfaltul mai drept ca niciodată. coșciugul mai drept ca niciodată.

am 12 ani. știu că există oameni în stânga și-n dreapta care speră. oameni care îl și văd pe dinu îndepărtând placa de lemn și strigând ce faceți fraților bună ziua astăzi vorbim despre logaritmi dumnezeu a dat dumnezeu a luat

vor trece ani buni până mă voi opri din așteptat. ziua de azi e secolul perfect pentru statistici. adaug un rând pe wiki și sper din ce în ce mai mult în efectul-fluture. cratima asta va fi leacul pentru cancer. numele lui dinu va scoate plasticul din stomacul țestoaselor. broscăuțiul va cunoaște puterea.

evenimente importante din data de 12 august:

-„vrăjitorul din oz”, cu judy garland, are premiera mondială la strand theater;
-franklin d. roosevelt îl nominalizează pe hugo black la curtea supremă;
-ibm introduce conceptul de computer la o conferință de presă din new york;
-guvernatorul din new jersey, james e. mcgreevey, își dă demisia și anunță public că are o relație extraconjugală cu un bărbat;
-moare dinu flămând, preot și dascăl la liceul de băieți din satul broscăuți. niciun om nu a fost surprins plângând.

cum scriu alc00lic în baza 2

știa mereu unde pleacă
în fiecare miercuri la patru după-amiază
ileana demara pregătirile pentru mântuire

veceul desfundat bifat
aranjat patul bifat
pregătit găleata bifat
laptele bifat paranteză e înăcrit
pastilele semnul întrebării la pensia viitoare

îi lua minim trei ore să se întoarcă
intra clătinându-se
nepotul pe hol blocat în limbo
bunica îl așază culcat pe-o parte și lasă găleata lângă pat

prima dată când am ieșit din matrix a fost la moartea bunicului
nu când am conștientizat că n-o să-l mai prind clătinându-se pe hol
nu când i-am citit testamentul și am aflat că vrea să fie incinerat și filtrat cu hamei
am rămas la bunică-mea peste noapte am împărțit un pet
la final i-a sigilat urna cu picătura
să nu-l tragă curentul

***

imagini volatile cu buruieni în postproducție
câțiva litri buni de amoniac în sânge
biții din grădină regenerați în memorie

tot ce mi-a lăsat broscăuțiul
răsună în cortex
mai tare decât un război civil

***

leagă-ți memoria de picioare
escaladează un munte
când simți că tremură
dă-i drumul

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.