Azi citim un grupaj interesant de Ioan Rusu. Scrie o poezie succintă, cu o logică internă care nu se limitează doar la formă, ci și la diverse denumiri/invenții. Simt că mai are de lucru și că ar fi bine dacă i-ar da o mână de ajutor cititorului atunci când vorbește despre lucruri prea criptice.
De exemplu, aflu de la poet că WERNA este numele Terrei inspirat dintr-o carte a lui C.S Lewis, „Departe de planeta tacută”, @1WQQ3 e numele unui secol viitor, scris într-o baza de date diferită, iar IRWEQUIT e un oraș fictiv, super-tehnologizat, pentru nume m-am inspirat dintr-un test de inteligență cu șiruri matematice. Toate aceste lucruri sunt faine și super interesante, dar mai greu de ghicit de un cititor obișnuit — sigur, se pune problema dacă trebuie sau nu trebuie să explicăm anumite formule pe care decidem să le folosim (oricât de criptice) pentru că el dau o anumită nuanță poemelor și, fiind personale/specifice sinelui, nu au nevoie de o explicare exterioară. La fel cum se pune problema și dacă ajută un poem formulele prea criptice — acestea sunt dileme cu care nu ne vom ocupa în această postare, dar care pot rămâne ca temă de gândire pentru tânărul poet aspirant.
Ce ne spune despre el:
„Sunt Ioan Rusu, din Iași, sunt elev în clasa a 12-a la Colegiul Național Emil Racoviță. Scriu poezie de aproximativ un an. Scrisul e pentru mine ca un panaceu pentru realitatea uneori prea apăsătoare, prea gri. Am mai publicat în Convorbiri Literare, Vatra, Euphorion, Golan, Monitorul de Poezie, Noise Poetry, Proezia, po3zia de Duminică.”
***
boli
peste mecca peste muzica
amestecată cu baclava și
supă la
pungă iubirea
cu frecvență necunoscută: care
nu poate fi estimată din datele
disponibile
cercetătorii
de la STAS au descoperit
celula androgin care ne
va scoate din belea vom
trăi 1000 de ani
în vremea
@1WQQ3 te voi strânge
în brațe la fel chiar
dacă încă se moare chiar
dacă încă
oamenii aprind
lumânări kung-fu-ul nu
rezolvă nimic planeta
în care am îngropat-o pe
mamaia și i-am cântat
de vremea @1WQQ3
de ulița cu
petarde la un leu
de nucile mâncate
împreună pe iarbă
de tristețea din
grinzile rupte
de tataia
de viile și câmpiile pline de
căprioare ^2 de mama
de univers
un capac izbit de
sloiuri de gheață
în noapte
***
castelul din nuci de
macadamia din chihlimbar
al prințesei de
peste pământul de
mijloc de peste planeta de
mirban
unde mintea întoarsă pe
dos nu ajunge
ca într-o țeavă de
calorifer ochii
rămân departe
peste țara cu miriapodul
încolăcindu-se în jurul șarpelui și
peste scaunele de birou
de la amazon de unde mâncăm cod
<include>cstring cout<<
ajutor!
am lansat sateliți cu
pick-upuri cu apă pentru
toate
vietățile spațiale care însetează
de dreptate
care ne strigă dar
rămân departe în
epidermul lor fumând
sacâz cu pupilele
dilatate never say
never când peste pădurea
de plastic se aruncă cocktailuri
molotov și nu se aprinde
și nu se aprinde
***
ceața se întinde
peste oraș ca o
gumă
și nu lăsa animalele
să te doboare
și nu lăsa răcoarea să
te doboare
cu mâinile goale se
apropie sfârșitul
civilizației
csf n-ai csf
și așa am
trăit destul să vedem
mizeria
dumnezeu clepsidra cu
picături
de vanilie și
să strigăm împreună
ura! adică QWERTY
te iubesc numele de
cod abrogat de guverne
de purcelușii
de guineea care
mor alergând în
roata lor infinită crezând
că vor scăpa și
tu libertatea mea cu
gust de cozonac înmuiat în
lapte la
prânz te aștept să zburăm
peste IRWEQUIT orașul
de foc
peste WERNA
planeta-pădure pe care
nu am știut să o
iubim pe care am
ars-o cu ochii
peste CARACLĂU peste
marea de smoală peste
STYX
