Patricia Stan scrie bine. La această propoziție ar trebui să se rezume comentariul meu, fiindcă orice adăugire ar putea fi lovită fatal de inutilitate. Mai spun, totuși, asumându-mi riscurile de rigoare, că-mi place stilul economicos, tăietura „tăioasă” a versurilor, concizia, redarea în registru minimalist a unor situații complexe, care altminteri ar fi clamat un întreg bavardaj aluvionar, stilul frust, direct, nesofisticat (dar complex prin atitudine și sentimentalism redus la minimum), emoția transmisă lamelar, ca pe un experiment autoreferențial de o asemenea delicatețe încât necesită transportul spre exterior cu mijloace de laborator, adică de maximă siguranță. Altminteri, totul s-ar putea sparge și împrăștia în neant.

Iată ce ne-a scris Patricia: „Numele meu este Patricia, sunt studentă în anul IV la arhitectură în București, pasionată de grafică și, în căutarea timpului liber (pierdut), găsesc scrisul ca fiind terapeutic și ușor de inserat într-o zi plină de activități. Până acum ceva timp consideram că felul în care potrivesc cuvintele nu trebuie neapărat împărtășit, dar în urma participării la un curs de creative writing, ideea deschiderii față de ceilalți a venit ca o întrebare provocatoare.”

1.

pe atunci îmi adunam gândurile
– melcii unsuroși din copilărie
într-un borcan închis
fără aer
dădeam muzica la maxim
atingeam borcanul
îl simțeam vibrând
cu putere
și-mi imaginam cutremurul
din spatele cochiliilor.

2.
(do not) overwater

ating tulpina
organismului nostru
multicelular
ud rădacinile
exact cât trebuie
de la distanță
(aștept)

restart replant
(aștept)
cu fiecare atingere
ne vom crește la loc
frunzele lipsă.

3.

noaptea e timpul lebedelor
mișcări albe
bucăți de lună
semi-sfere plutitoare

negrul acesta lichid
e o țară străină – adăpost nou
îi lipsește aeroterma
insomniilor mele

4.

recapitulez
toate locurile în care am fost
a glitch – totul până la
momentul zero – aterizarea / aplauzele
// Mulțumim // Thank you // Dziękuję!
în jur se vorbește iar română
alături mă așteaptă
nerăbdătoare
hologramele altei vieți
în îmbulzeala asta
mă uit atent – se deschide încet
portalul – viața de lângă castel
mă cheamă
cu un deget
îmi zâmbește îmbietor
printre
cărămizi.

5.

timpul se agață de
luciul ceainicului

cafeneaua – spațiu consumat
limbile articulate – zumzetul
îi mănâncă interiorul
îl vorbesc îi sorb și
ultimul strop din
cana de ceai verde

cafeneaua – spațiu trăit
până la capăt
viața i se ascunde
în găurile
din husa fotoliului
pe care stau.

6.
post pandemic

ne vom vedea față în față
ne vom privi ca printr-un ecran gros
vom încerca să ne atingem dar
nu vom simți decât o piele comună
de sticlă rece
voi deschide prima gura
și niciun sunet – în schimb
cuvintele ni se vor înșira toate
ondulate și mândre
într-o scrisoare printată 3d
menită să se întipărească în tine
ca o ștampilă

7.

penița stiloului zgârie foaia
într-un punct fix. îl vezi
cu ochiul liber
și îți e de ajuns.
privirea mea
are forma unui cerc.
– nu hipnotizez
pe nimeni

8.
silencio

stăteam în perimetrul unei
pete de liniște.
ascultam alte mese
unde tăcerea apărea sporadic
și-avea un surâs
și mai puțină tensiune
incomparabilă cu tăcerea ta
cu ochi mici
și mâini subțiri.

9.

noi ca și persoane suntem o sumă a ceea ce trăim
profesoara de matematică se întoarse dramatic
si bătu cu palma în bancă
Liii niș te
fusta ei era doar foșnet
noi ca și persoane suntem
suntem…
palma ei mi-a întrerupt gândul
l-a oprit în aer
ca pe o ecuație fără sfârșit

10.

ziduri înalte groase reci uleioase din lut
cărămizi din turtă dulce
le văd de pe geam din pat
când perdeaua dansează spre stânga
îmi deschide ziua cu
contraforții unui pub închis
(bețivii sunt condamnați să
bea în case
în spatele porților înalte
de fier)
drumurile mele zilnice
trase cu rigla
pașii prin piața cu porumbei spre
Biedronka (delikatesy) Hebe Apteka
peste megafonul reclamelor în poloneză peste
vioara bătrânului de lângă biserică
toate se interpun fără suflare și totuși
se aude atât de clar
la aceeași oră
refrenul

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.