Azi citim un grupaj interesant la Poșta Redacției. Nu știi la ce să te aștepți atunci când parcurgi versurile, ceea ce face poemele intrigante. Au un aer aproape SF pe alocuri, chiar dacă bine ancorate în realitățile unor vieți de aici cu ritualuri de curățare a feței și știri angoasante. Îmbibate de un erotism aproape fățiș, poemele lui Teodor au tendința să te bage într-o zonă inconfortabilă, aproape intimă, ușor exhibiționistă și toate astea cred că dau o forță aparte poemelor sale.
Ce ne spune despre el:
Numele meu este Teodor Bindiu, am 24 de ani (n. 2-Martie-1998) am absolvit facultatea de Litere din Iași, secțiunea literatură universală și comparată și literatură engleză iar actualmente sunt corporatist.
She-male
Asta e reacția ei bolnavă.
Stresul îi împrăștie frica.
Ideea resemnării îi agită uterul, membranele,
mucoasa întărită la ora 17:00,
când telenovela preferată pune apartamentul în pericol,
pavează drumul intoxicației cu monoxid.
Îl preferă pe Gregg. Uneori mestecatul lui,
urmele de apă de gură, pe care nu le spală după ce face gargară,
orgoliul lui sentențios,
îi desfundă fluidele;
limfa caldă.
Se cutremură la cât de simplu a fost să îl convingă
la a-i mulge prostata.
Îl întinde pe masă, îl netezește cu palmele.
Se gândește la țiparii ce migrează din bălțile europene
tocmai în Marea Sargaselor, doar pentru a se reproduce.
Interiorul lui Gregg se simte și el fertil.
Îi place reversul monedei. Degetul lubrifiat în sfincterulstrălucitor,
suspinele când îi atinge punctul erogen,
simplitatea instinctului animalic în a fi tandru la prima penetrare,
coitul,
până la moliciunea endorfinelor.
Dorința lui,
mai densă decât sunetul de fundal al cuptorului cu microunde.
Termină.
Îi aduce cipsurile cu sour cream și sărurile pentru baie.
Se-așază-n cadă. Mirosul de ozon al orificiilor încă în spasm
precipită umezeala din aer.
Gregg culege frunza de Monstera Deliciosa și i-o prinde-n păr.
Simte reculul. Zâmbetul ce devine o pastă.
Șocul.
Și inflexiunea unei scântei produse,
de o fericire mult prea inflamabilă.
Azi la micul dejun:
Explozia s-a produs la ora 1 a dimineții.
Pompierii au descoperit cadavrul carbonizat al unei persoanede sex masculin
și ceea ce pare a fi tot o persoană de sex masculin.
Soy boy
S-a oprit doar pentru a confirma modelul chimiotaxic.
Începuse să capete conștiință încă de la ultimul ciclu.
Memoria acelei zile încă se propagă citochinetic.
Tocmai legase Nakagami de Toshiyuki.
Plăcile de agar-agar nu erau distribuite uniform.
Temperatura crescuse dincolo de limită.
Apăruse drept: Physarum Polychephalum,
iar o dată cu sursa încă nedepistată de imaginație
a devenit: Le Blop.
A fost liderul migrațiilor de pe vasele Petri.
A contribuit la crearea insulelor și umidității direcționate citoplasmatic.
Existența lui a declanșat somnul organismelor neutrofile.
Apoi lucrurile s-au repetat la un interval constant.
Sub o anticipare a unei singurătăți clar definite.
A îmbătrânit în mai puțin de 7 zile,
într-un laborator în care a vrut doar să ignore inerția forțată.
Reținuse câteva reguli pentru o posibilă mutație,
dar n-a empatizat.
În toate scenariile pe care le-a rulat,
totul era imposibil de simplu.
Terminally online
Gheață pentru a reduce inflamația
și-aceeași față cu o epidermă care se regenerează în reluare.
Ideea că azi vei fi mai împlinit, se evaporă printre pustuleleroșii.
Furunculii de pe pielea deja retinolizată, pulsează.
Tot respectul de sine dispare.
Gândul că o singură imagine îți poate inflama fața,
foliculii exsudați,
te resemnezi când low self-esteem-ul te bagă-n izolare.
Eviți produsele lactate,
masturbarea,
fața de pernă o schimbi de două ori pe zi.
Te gândești că poate țesuturile distruse,
arată atât de rău,
doar pentru că lumina te scoate într-un unghi greșit.
Nu simți dragostea de sine pe care o predică influencerii.
Ți-e mai clară perspectiva bacteriei care se hrănește din sebum,
poate chiar și din orice este vizual.
Rulezi scenariul în care microdermabraziunea
îți uniformizează fisurile.
Cedezi ranchiunii.
Interacțiunile care te-au traumatizat live,
apar în prim plan.
Anticipezi apariția lor inevitabilă în meetingul care urmează.
Tot ceea ce pare logic e o baie de peroxid.
Să te usuce total!
poate până la dispariție.
Încă un tutorial DIY
despre un peeling care să-ți infirme întreaga existență,
care să te facă să conștientizezi reziliența straturilor etanșe,
anatomia unui chist
și ura de sine
care rămâne fără vreun scop în corpul tău.
Change delivery horizon
Liniștea unui export de date și indulgența pauzelor
în care urmărești clipuri cu mukbang.
Grimasa când realizezi că toată fericirea se poate obține
doar după ce fermentezi legumele în gochugaru.
Consumi barbeque-ul direct prin ecran.
Disociezi.
Redresezi ridichii daikon până la externalizarea sentimenelor.
Observi acomodarea singurătății.
Devii femela cu trăsături neotenice.
Găsești satisfacție în microexpresiile faciale,
în naturalețea pe care o afișează când înfulecă primul dumpling.
Înmuiat bine în sosul din ingrediente alese aleatoriu:
poate doejang și sesame oil, un pic de MSG.
E ceva înnăscut în a nu-ți pierde încrederea
când atribui fiecărui fel de mâncare, bunătate.
Simți calmul indus de caserola plină de kimchi.
Amețești în ton cu vibrația rice-cooker-ului.
Încetezi să devii cel pasiv, vegan, și limitat la doar a privii.
Înveți să folosești dilatația pupilelor pentru a rupe tăiețeii.
Întorci rădăcina de lotus până ce masticația controlează zgomotul din jur.
Cazi în găurile celiace pe care glutenul ți le declanșează.
Te simți ca o formă bizară satisfacută la prânz
Desprinzi bețișoarele și neutralizezi ultimele boabe de orez.
Tremuri și întâmpini momentul în care te retragi în autofagie.
Triangle of sandness
Sunt apa pe care o atingi în VR
craterul de deep moisture
care absoarbe pisicile maidaneze de pe stradă
creeper-ul ce-ți mângâie zombiul până toarce
până mobii te simt unul de-al lor.
///////////////////////////////////////////////////////////////////
Un selfie dump pe care-l faci în Nod
după ce statisticile ultimelor zile, îți spun că:
you need to engage, to stay relevant
înveți despre cum un yacht e practic un oraș pe apă
iar toate dejecțiile croazierelor ajung în ocean.
Simți anomalia ultimului trip
când te uiți la fața prietenilor tăi
și-ți mărturisești obsesia pentru Ferrante.
Glumești despre cum:
We can just watch
în timp ce Lila și Lenù
they’re doing the deed.
Un power-couple, mai ceva ca în La vie d’Adèle.
Dai zoom pentru a analiza
bulge-ul acoperit de sweatpant.
he’s halfway inside you dacă poartă așa ceva
îmi zice Ksei.
Viața după microplastics este o pierdere de vreme.
Agiți dating pool-ul până ce-ți cade bărbatul din portal.
Cad păsări din cer.
Sonarul le prăjește traiectoria.
Simți bulina ce-ți notifică apariția,
Devii slender-man-ul ce se uită prin hublou.
Primele emailuri din zi:
The rich white lady,
cere căpitanului să i se curețe pânzele vaporului.
Vaporul n-are pânze.
În CC:
morsele sunt de fapt urși care s-au întors și adaptat
vieții subacvatice.
Te resemnezi.
Cureți puntea de voma adunată
după spaimele comune ale celor divorțați
cu un etaj mai sus.
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\
Sunt villager-ul datat cu carbon12
găsit în Nether,
reactiv.
Aștept șalupa în timp ce sângele îmi picură din nas.
Apăs trăgaciul
till I see the exit door
right-away.
