Mălina Turtureanu are 18 ani și este secretar general de redacție al revistei ALECART. A mai publicat cu ceva vreme în urmă pe O Mie de Semne și mă bucură foarte mult această revenire, care confirmă opțiunea mea de atunci de a o publica. Iată, spre reamintire, ce ne spunea în e-mailul precedent:

„Ce pot să spun despre mine? Râd puternic. Plâng la fel. Pot fi tristă și fericită în același timp, mi-e frică să zbor cu avionul și iubesc marea. Cochetez cu scrisul de la 12 ani, sunt îndrăgostită de dramaturgie și film și visez cu ochii larg deschiși mai mereu.

Poezia am descoperit-o relativ recent, după prima decepție serioasă în dragoste și bineînțeles că erau niște versuri mai mult decât puerile. De la prima încercare din clasa a opta până în prezent am citit, am visat și am suferit mai mult, așadar îmi pun speranța în „creațiile” acestea, poate o fi ceva de capul lor.”

Acum, la aproximativ un an de la prima apariție pe O Mie de Semne, Mălina ne-a trimis o „trilogie” la care a lucrat în vara trecută. Iat-o:

stare de urgență

covorul din sufragerie a luat foc au trebuit patru găleți de apă pline și un ce naiba a fost în capul tău de proastă ca să se oprească
am aflat după că a trecut prin podea vecinul căruia îi dansăm zilnic în cap pe melodii arăbești nu a fost prea încântat acum trebuie să-i plătesc mâncarea pisicii tot anul 

indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă nu se eliberează preventiv
școala nu le oferă copiilor noștri săpun și hârtie igienică 
amendamentul drepturilor egale nu a fost ratificat 
& am învățat de mică să nu folosesc negații când cer ceva

uno dos tres alunițe pe spate suntem vânători de comori îți plimbi degetul de-a lungul cicatricei mele și îmi promiți că atunci când vom avea bani o vom elimina prin laser sau poate vrei un tatuaj peste
cuatro nu nu cred cinco mamei nu-i plăceau tatuajele seis zicea că nimeni nu mai distinge un om tatuat de o vită însemnată la abator siete 

siete lunares y una cicatriz 

ce facem cu atâta piele moartă nu ne ajunge nici să plătim un sfert din pagubele de după incendiu 
ce avem de mâncare 
voi refrigera un cotlet de porc recongelat ți-l voi pune în farfurie te voi privi scoțând sunete de plăcere în timp ce mesteci carnea moale imaginându-ți că mă înghiți întreagă
voi freca din nou covorul cu clor
voi turna puțin în apa pisicii vecinului 
mă voi întoarce în pat 
să-ți număr în continuare alunițele 
vă informăm 
că numărul de zile ce urmează a fi plătite nu va cuprinde zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare

struții nu-și îngroapă capul în nisip 

e o mică denivelare în saltea acolo îmi place să mă cuibăresc când te întorci pe o parte unde 
exact între pernele noastre nu pot să cred că n-ai văzut-o până acum e destul de adâncă nu e indicat pentru coloană nu vreau să-mi cunoști vreodată părinții nici asta nu e indicat 

ne uităm la filme străine îți plac cele cu chuck norris știu exact câtă sare ai nevoie în floricele ce braț ți se încordează când te întinzi după telecomandă mă duc la baie clipa în care trag apa e cea în care râzi cel mai tare
se aude prin pereți am găsit singura persoană din lume cu un râs mai bolnav decât al meu 
nu știu ce mi-aș mai putea dori mai mult de la viață 

cea mai dezgustătoare parte a corpului la o femeie e talpa piciorului și totuși iată-ne aici mă hrănești linguriță cu linguriță din tot ce nu am învățat să diger în copilărie
aruncăm în fiecare zi deșeurile prin canalizare și nu facem decât să le înmulțim
ultima dată când mi-ai vârât paracetamolul sub limbă
vezica mea era plină niciunul dintre noi nu-și amintise să ducă gunoiul

nu-i nimic 
cineva trebuie să rămână alert ca să prindă capătul scotch-ului 
de fiecare dată când îl scap mă gândesc cum ar fi dacă fâșia transparentă ți-ar măsura existența 
câte guri de aer ai lua înainte să ți se lipească definitiv de degete
de câte ori ai trage de capăt ca să faci economie

struții își bagă capul în cuiburi ca să verifice câtă căldură primesc puii 
îi vezi de la distanță și ai impresia că s-au ascuns lasă-mă să vegetez în adâncitura mea de saltea 
dacă i-ai cunoaște pe ai mei 
aș pierde iar capătul 
& nu mai am bani de altă bandă adezivă 

polaroid 

amândoi pe terasă picioarele goale pe gresie degetele mele vopsite în negru îi gâdilau glezna
bea cafeaua fără zahăr & mă întreba de ce-mi scriu mereu textele cu litere mici de ce nu-mi las niciodată părul și unghiile să crească de ce spăl cearșafurile înainte să se murdărească 
cafeaua mea avea zahăr cât pentru o duzină i-am văzut jucăria din mână l-am întrebat de unde a apărut
o are de când era mic tatăl lui îi meșterise un căluț din lemn l-a recuperat înainte să ardă tot ar fi putut să-și salveze tatăl dar a salvat calul acum îl are în mâini și îmi zâmbește 
din toată fața nu-i mai văd decât dantura osoasă care vorbește pe slow motion aș vrea să înțeleg ce-mi spune atunci totul ar fi mai simplu poate atunci aș învăța să-i gătesc ce-i place poate atunci mi-aș lăsa părul lung ca să aibă ce mângâia poate atunci aș începe să folosesc lac de unghii poate atunci aș putea să-i nasc copilul pe care și-l dorește să se joace cu acest cal 
deja îl vede 
ghemotoc de carne de-a bușilea 
înainte să apuce sânul va atinge calul
va dormi cu el va mânca din el îl va lua la plimbare când va crește va face dragoste cu el și apoi îl va lăsa moștenire nepotului meu
și dacă e fată nu-i problemă îi va pune o fundiță roz în jurul gâtului fetița lui pardon fetița noastră va iubi acest căluț îl va folosi pe post de limuzină pentru păpuși încep să râd cum adică va fi country barbie edition da va fi country barbie edition ai să vezi ce o să-i placă 
ai să vezi ce-o să ne iubească ce-o să te iubească 
fără motiv pur și simplu 
cineva o să te iubească 
& nu o să-ți mai ceară nimeni să-ți scrii textele cu majuscule 

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.