Mia M. a devenit o prezență constantă pe O Mie de Semne, iar asta nu înseamnă decât un lucru: scrie bine. Că unora dintre voi s-ar putea să nu vă placă este ok. Nici mie nu-mi place Arghezi, spre exemplu, lucru care probabil mă face blamabil în ochii unora, deși traumele pe care mi le-a provocat poetul de la Mărțișor nu sunt cauzate practic de poezia lui, ci de cei care au încercat să mi-o bage cu tot dinadinsul în cap. De aici unele disfuncționalități pe traseul semnificat-semnificant.

În altă ordine de idei, Mia M. ne spune că „Sunt șanse mari să mă găsiți prin centrul vechi, ăla de lângă mare.” Eu, dacă aș întâlni-o acum, i-aș spune că ar fi bine să renunțe la titlul ăsta „industria copiilor stricați”, fiindcă a devenit un fel de marcă înregistrată în altă parte și nu e bine să existe confuzii. În rest, așa cum am tot spus: oricine ar fi Mia, scrie o poezie autentică, vie, care pune probleme, care nu oferă, cum se întâmplă prin alte părți, răspunsuri, fiindcă totul e inside, în „partea nevăzută”, și nu știu dacă spune chiar totul, dar în esență îl sugerează, acest tot, lucru care dă al naibii de bine.

industria copiilor stricați

dacă oamenii se reîntorc la poezie
la mare
și
la alți oameni

atunci

cine se reîntoarce la un
copil radioactiv, hm?

cine se reîntoarce la
copiii care au devenit umbre
și care noaptea sunt îngropați de vii
de ceea ce a rămas din morții ce
cresc în ei?

copiii legați în lanțuri
copiii care au o farmacie în ei

copiii
pe care nimeni nu îi vrea
fiindcă

sunt prea stricați
nouă nu ne plac stricăciunile

cândva în buzes, în mintea mea

cel mai probabil o să murim amândoi

singuri.

(ți-am șoptit la ureche în timp ce
te îmbrățișam, nu te-ai aștepta la asta       
tu ai vrea să te urăsc,
să te disprețuiesc
să îți dau privirea mea mânioasă

ai făcut-o să plângă iar
până a ajuns în genunchi)

fiindcă niciunul dintre noi
nu o merităm

(știai asta deja. crezi că meriți să mori
de unul singur oricum.
de fapt, ce știu eu despre ce crezi?)

ada

ada, știu că vei citi asta
și
că ai glumit când mi-ai dat dreptate
că nu mă simt om
(dar eu chiar nu mă simt)

ada, e ok
că nu mă înțelegi
și
că cel mai probabil mă urăști acum
știu că nu mai am niciun drept
nicio scuză
(îmi pare rău dacă ți-am infestat
casa din interiorul tău cu hoitul meu)

ești unul dintre zecile de oameni
de care am fugit
îmi place să fug de oameni, ada,
înainte să fugă ei de mine
mă simt în control de câte ori fac asta
însă deși fug
oamenii mă bântuie mereu
azi-noapte iar nu am putut să dorm
din cauza asta, ada
mă bântuiai tu și încă trei bărbați
(doar de tine nu mi-era teamă)

ada, ada, ada
tulcea ar fi fost altfel cu tine

te mai gândești la mine, ada…?

monstrul din mine

ai spus că niciodată nu o să-ți mai lași
monstrul din tine să o sperie
pentru că știi deja unde consideră
că ți-e locul,

(într-o cușcă cu electroșocuri)
(zicând în continuare că nu e vina ta)
(nu e vina ta, puiule)
(nici nu mă mai doare, mami)
(e ok, mami)
(nimic nu mă mai face să mă doară)

dar tot ce ți-e familiar e copilul torturat din tine pe care-l înfometezi
până când apare prada potrivită,
iar atunci îi dai drumul liber
la lumină

cause this is what it feels like surviving
but that’s one of the lies
you tell yourself
so that you can explain why
don’t you run and free the child

urletul tău și urletul lui
devine
urletul vostru, adevăratul urlet
și nimic nu vă poate opri
din a mânca sufletul îngrozit al prăzii
și
din a vă proteja indiferent de circumstanțe

be honest
it feels good
to let it outside
so fucking good
when you are the horrible monster
when your howl vibrates insanely

?

aproape toți care dau de tine
în viața asta
te întreabă:

de ce nu te implici?
de ce nu zici nimic?
de ce dispari și apari?
de ce fugi?

de ce nu ne vrei?

dar ei nu știu că dacă
faci contrariul a ceea ce îți cer ei socoteală
sau
continui să faci totul în același mod

tot îi rănești la final

așa că nu mai faci nimic
din toate astea

te camuflezi
pe pereți
pe trotuare
alături de umbra ta
ca să nu mai deranjezi
pe nimeni

fiindcă până la urmă
le dai dreptate când
îți spun că nu mai vor

lucruri neserioase,
lucruri prea serioase
sau
lucruri în general

?

ai făcut atac de panică după ce ai scos
monstrul din tine și tot ce ai primit
a fost un băi, ești nebună?
dar totul e în ceață, mai puțin momentul în care săpai în carne vie
cu urletul și pumnii

niciodată nu o crezi când plânge
pentru tine după ce te disecă 
și te lasă baltă
nu o mai crezi deloc de când te trădează încontinuu pentru el
știi că e în comă cu veninul lui,
dar ești obosită să mai stai după
copii morți în carcase de adulți

spui că o să încerci să mergi la terapie
gata cu micile accidente
gata cu vânarea prăzii potrivite
gata cu tot ce făceai ca să crăpi odată
mai ai ceva de adăugat pe lista cu minciuni pe care nici tu nu le crezi?

tot o să dispari înaintea celorlați
tot o să crăpi
tot nu o să mergi la terapie
fuck therapy fuck psychology fuck psychiatry fuck them all

?

nu trebuie să pierzi o sarcină
ca să cari în tine un copil mort
toată viața

sau

cât de îngrozită ești să rămâi
însărcinată și să scoți din tine
ceva viu care poate moșteni
și cel mai neînsemnat lucru
ceva pe care trebuie să-l iubești

(în cap răsună doar: traume traume traume)

?

ai face sex doar cu bărbați 50-60+
scârboși perverși alcoolici drogați
traumatizați agresivi sociopați
narcisiști psihopați indisponibili
în toate pozițiile și modurile posibile
doar ca să nu mai rămână nici
luminița de la capătul tunelului
din tine
doar ca să te urăști mai mult
deși tu ești îngrozită de tot ce
include atingeri și bărbați

au început să te îngrozească și
femeile și copiii
orice are formă de om
și își îndreaptă mâna sau gura
spre tine intenționat sau din greșeală

(cum ai putea să fii mândră că ești un monstru?)

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.