Andreea Duduman  ne-a trimis aceste poeme pentru „Poșta redacției” cu câteva luni în urmă. Probabil că nu se mai aștepta la vreun răspuns. Consecvent ideii că oricine, indiferent de valoarea textelor, trebuie să primească un feedback, încerc ușor-ușor să recuperez, cum s-ar spune, timpul pierdut. Încerc, de asemenea, să fiu consecvent principiului că oricine merită o șansă, chiar dacă poemele nu se ridică deocamdată la valoarea cerută de exigențele publicării pe O Mie de Semne.

Când există „semne” că lucrurile pot evolua, atunci decid să dau drumul în lume textelor fără teama că ni s-ar putea reproșa că am coborât, între timp, ștacheta. Nu e vorba de așa ceva. E vorba doar de poezie, scrisă în cazul acesta de o adolescentă care are tot timpul din lume să-și corecteze discursul și să înlăture toate disfuncționalitățile. Vizibile sau nu, acestea există, însă cred că, deep down, pot fi observate lesne semnele încurajatoare. De aceea acest prim pas este unul de încurajare, urmând ca în viitor, în funcție de evoluția sau involuția Andreeei, să decid în consecință.

Nota bene: mi-au plăcut concizia exprimării și tehnica.

Iată ce ne-a scris Andreea:

„Sunt Duduman Andreea, elevă la Colegiul Național Petru Rareș Suceava și, de asemenea, membră a Casei de Poezie ”Light of ink”. Nu scriu de mult timp poezie și e prima dată când trimit textele pentru a fi publicate.”

o nemuritoare în flăcări albastre 

într-o rochie neagră traversezi 
mulțimea fantomatică 
te trece cu vederea

pe cont propriu îți trăiești
viața te conduce pe urmele strămoșilor
asculți profețiile celei mai în vârstă 
femei de pe stradă
 
știi cum vei continua
mergând cu pași rapizi 
pe acele ceasornicului
care bate ora 3
 
te găsești în bibliotecă 
citind povesti de dragoste 
cu sfârșit tragic

ieși pe ușa din lemn putrezit
într-o pădure înnegrită 
/aici m-aș potrivi/ 

cappuccino 

după ce adormi
te duci furiș în bucătăria 
din capătul celălalt 
mai furi o bomboană
sau două 
cu rom sau cu lichior 

dă-le-ncolo de reguli
te îmbraci în pijamale 
în dungi 
să se asorteze cu tine

îți pui căștile 
numai una merge
cealaltă s-a dus dincolo
la două zile 
același playlist îl ai în telefon
de o eternitate 
/încă plătești ratele 
și după îți cumperi ceva frumos/

ieși afară la minus grade
nu contează asta
contează că ești afară 
și bei un cappuccino 
de la automatul de pe colț
la 3 dimineața. 

sunt în custodia lunii

pe-o bancă în grădină
savurez gustul primăverii
e trecut de miezul nopții

nicio picătură de lumină artificială
moartea mă pândește de la spate
în alte tradiții

pisica mea e egipteană
iar eu sunt în custodia lunii.

tabla de joc

serile și nopțile vin peste tine
șoferii psihopați claxonează
clovnii beți de pe trotuar
butoaie pline cu praf de pușcă
sting mucurile de țigară în propriile 
palme murdare cu sângele lor.

te găsești prin baruri inexistente
cu toți nenorociții înșelați de amante
cu toți pierzătorii rămași fără casă 
după un joc de poker
cu sinucigașii prizonieri în sine.

apariția ta în întuneric;
genele criminalului în serie;
determinarea ta spre schimbare;

un simplu joc de Cluedo

stai la masă și rezolvi singur
cazul unui deces imaginar.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.