Astăzi citim patru poeme semnate de Ioana Dragoș. Poeticitatea textelor e din aceea care se desfășoară pe spații largi, care are nevoie de un anumit ritm al progresiei din care se naște atmosfera. Textele sunt, deci, ceea ce aș numai o poezie de atmosferă hrănit dintr-un cotidian de ultimă oră –fie că este vorba de sufragerie sau de călătorii – care blurează și în același timp exhibă trăirile. Percepția fie se concentrează, fie se dilată, dar întotdeauna dispozitivul de înregistrare se concentrează pe mișcări repetitive și, deopotrivă, pe instantanee cu scopul de a lua un puls al trării în raportul cu imediatul. Chiar dacă, ulterior, acesta este procesat și reprocesat. Problematica pe care par să o pună textele este chiar raportul dintre trăirea imediată și transformarea ei în experiență. Detaliile acestei poezii sunt prizabile în ambele dimensiuni.
Ce ne spune despre ea: „ Într-o pauză de ‘carieră’ în care scriu mai cu spor, printre altele despre Berlin iarna (cu un mix de frustrare și fascinație). Particip de ceva vreme la Mornin’ Poets unde au fost publicate câteva poeme în Revista de Povestiri, scriu poeme feministe ( publicate în curând în Feminist Thoughts). Însă cel mai des public zines în limba engleză, unde am libertatea de a aborda orice teme și de a mă juca liber cu poezia“.
vampir neofan
fantezia nr 1. sunt îmbrăcată în costum tweed
port mustață și trabuc, sunt deșteaptă și discut
relevanța ideilor lui Adorno în universul Marvel
armura unei identități alienate.
în sufragerie, academicieni
beau șampanie din pahare de plastic și
înghit biscuiți cu somon. Schoenberg
pe fundal.
fantezia nr 2. stau la masa de stejar
în audiență, ochi lărgiți și buze ude
citesc din ultimul volum și, uneori,
mă surprind pe mine, o îndoitură
o nuanță, un sentiment vag de
plăcere, parcă citesc din Dickenson
pe fundal, tăcere.
fantezia nr 3. sunt la mare, Eforie
Sud, ne-am cazat în același bloc
de lângă gară, unde, acum 20 de ani
culegeam tichete de carton și le păstram
în buzunar pe post de colecție. Pe
umeri, un cap rotofei și păr gălbui
nu știu al cui e, nu știu cine sunt
am inventat o mașină
de vise și trăiesc rent-free în
excursia de la mare 2002
fantezia nr 4. sunt calmă, sunt
zen. mă plimb pe străzile orașului în
pantaloni scurți și crocs neon
am orice vârstă, sunt vampirul
neofan
metronom
e vara lui 2019 și pășesc apatic
prin al zecelea aeroport din acest an, căști
pe urechi, anunțuri la megafon. E anul porcului
culori: galben, negru
bad temper
cumpăr dulciuri de la duty free și-mi duc mână
la gură
să nu țip.
la câțiva pași se găsește un scaun gol, o
sala de așteptare presărată cu fețe concentrate
și fața ta undeva între mare și răsărit
încordată în ceva mirare
cu mâna întinsă, cu ochelari murdari
și buze frânte, un pic de disperare
nu strică niciodată
la căști, aceeași piesă pe repeat
(într-o buna zi o să zici
că e un simptom clasic adhd
și o să râd
și o să strig)
dacă mă întorc în timp la
your top Spotify list
pot să apăs play și să traversez
diferență în locație și timp
să te găsesc în același aeroport
printre linii de carnet și pete de
stilou, pe panouri ude
(aia eram eu)
în amintiri de ciocolată și
tricoul cu imprimeu
(to find yourself
think for yourself)
e vara lui 2022 și nu mi-a venit
să plâng când am trecut granița
am răsuflat doar ușurată
întoarcerea, săritul peste gard
și premoniția cu care am scris pe
coli albe de hârtie (să te faci că tac
să te faci că tac)
anunțurile de la megafon și ultima
urare de an bun
mă-nțep în buze, un singur
strop găsește drumul spre negreală
în vara în care am purtat rochia roz
de plastic și părul scurt, vara în care-am
fost băiat, rubarbă, coajă de semință
de aruncat pe jos. În care-au apărut
pete roșii pe piele și am știut că mă
apropii de sfârșit.
m-am plimbat pe faleză în direcția
greșită și tot am dat de mare
am băut cafea la poale de munte și
am scris în carnetul verde tot ce-mi trece
prin cap
m-am rugat la un răspuns și am primit unul
prea târziu
m-am rugat la dragoste și am primit un
loc temporar
am zburat peste cadre și oceane, nu m-a
mai oprit nimic
m-am pierdut în castele. îmi refac pașii
nu mai regăsesc nimic
m-am culcat pe paturi mate, cu rochia galbenă
mărgăritar
a plouat puțin și-am murit de cald
te-ai născut în iulie într-un val de căldură. am
țipat cumplit, am fost un animal feroce
m-ai luat în brațe și am plâns și
totul s-a înfășurat în desert dulce.
acțiunea se petrece în vara lui 2019
acțiunea
acțiunea
pășesc în stația de autobus la 7 dimineața
nu e nimeni, nu vorbesc limba
până la hostel mai sunt 30 de minute
și geanta-mi apasă pe umeri
n-am băut cafea, n-am pus capul
pe pernă, oraș hăituit de țânțari
autobus de prins și totuși nimeni
nu m-așteaptă. Următoarea urcare, noroc
că se oprește cursa de la Novi Sad.
în față, un cuplu de olandezi
în spate, eu cu o carte
trec brazi după brazi
păduri de ceață, verde auriu
granițe de piatră, tot imaginar
un rău, o terasă, mă agăț de
mâner
o mișcare bruscă și ne rostogolim.
se termina și tura de noapte, un
episod de podcast și capul pe pervaz
ne-am înțeles în două limbi străine
te enervez cu atâtea întrebări
am călătorit destul încât să pot să
fiu doar cu mine însămi, pădurea
la un braț lungime, pline de bombe
din ultimul război
sunt la mare, sunt la deal
sunt cu fața spre tine în vara care
nu se mai termină, sunt dinți încleștați
sunt un vas dulce
sunt un vas din care curge sânge
murdar
sunt cana de rom & coke din care
guști, ți se încrețește fața
sunt gaura prin care curge
și curge
până la final
cadrul 1
se prăbușește-o clădire
peste-o altă clădire
formând un origami tectonal
furnicile se strecoară
în jos
prin artera principală
în timp ce trec sub pod
(într-un autobus double-decker roșu)
orașul chircit de mațe metalice și înlănțuiri de noduli
din care cad stropi
nu
oameni
acum sunt destul de departe de explozie
încât să aud
cum se frânge lobul
frontal
cum se sparge artera
cum se scurge sângele
prin canale
existăm pe aceeași frecvență
acum știu
știu
cadrul 2
sunt într-o clădire de sticlă
te-ntâlnesc întâmplator
porți costum
folder în mână
și același zâmbet
la 40 de ani
cămașa se-ntinde peste burtă
iese la iveală un fir de păr
bănuiesc ca ești șef de departament
nu mai porți ochelarii rotunzi
doi ochi serioși agrafe de birou
android postmodern
profitron
mai visezi din când in când?
cadrul 3
te uiți la mine
cu aceeași privire tristă
te uiți la mine
te uiți la mine
cadrul 4
trebuie să aleg un dosar
de investiție
îmi oferi 10 alternative
nu înțeleg graficele, liniile se permută
pe piept toarce o pisică
pe balcon se plimbă o cioară
la masă am rămas singură
tu tu tu
te uiți la mine
cu aceeași privire tristă
jurnal de iarnă
crize de nervi la nivel vaporos albastru
-turcoaz strivesc proiecții spumoase
ceai de tei acrișor, ține-te bine de mâner
atunci când zbori la mii de kilometrii distantă
albastru-sticlă, cascadă cer idei cu sus-un
jos
pe colț de negru dispare orice dorință de gol
sub picioare orice gând sticlos răsare doar
soarele la mii de kilometrii
distanță
(e oglinda dar cu sus-un jos)
exces de spumant
proiecții vaporoase
