Ioana Iuna Șerban (n. 20.05.1990) e curator asistent la MARe/Muzeul de Artă Recentă și doctorand la CESI/Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, unde scrie o lucrare despre nou în teorii și practici ale artei contemporane. A tradus cataloagele/volumele Mamuca: Mai Mult ca Abstractul, Florin Mitroi. Zile, Diversitate Stilistică cu răspundere limitată, Tricolor, GPS. Geometrii Post-Sistem în Arta Românească de Acum ș.a. A participat cu texte critice în cataloagele Mamuca, Diversitate Stilistică, Rai din Iad, Fete de vis: Idealul feminin în arta românească, GPS, Ștefan Ungureanu. Mapping Narratives, Time and Space.

Eram sigur că numele ei este Luna Șerban, dar m-am înșelat. M-am înșelat și cînd am presupus că un curator de artă va folosi în poezie puzderii de imagini vizuale și juxtapoziținări similare celor uzitate de instalațiile propuse de arta plastică recentă.

Nu, nu e poezie preponderent vizuală, ori una plămădită din alăturări conceptuale spectaculoase. E, mai curînd, o poezie guvernată de traiecte epice și, poate mai ales, de un pendul remarcabil de precis care contrapoziționează, pe rînd, confesiunea și ficționalizarea, revolta și lamentația, genaralul și particularul, logosul și erosul, și tot așa.

Sigur că am obiecții – mereu am ;)) – și că întrezăresc intervenții care ar rezolva micile imprecizii și ar face textele mai marfă. Tăietura versurilor și uzitarea punctuației, ori lipsa ei, duc la îngreunarea lecturii pe alocuri, ori la înțelegerea dificilă a mesajelor. Și în ce privește alegerea unora dintre expresii am mici obiecții, dar, în acest caz, e posibil să fie strict o problemă de gust.

Problema mea, cel mai probabil, așa deci.

Per total, sînt tare încîntat de textele de mai jos. Mustesc de semnificație și, chit că nu e o poezie preponderent vizuală, pictează în imaginația mea tot soiul de vitralii prin care trec cu pumnul strîns, numai așa, fiindcă astăzi mi-e poftă să distrug ceva foarte frumos.

Noua Altamira

Bunicii au găzduit crima
părinții au găzduit victimele
noi acum găzduim polițele de asigurare
pentru vieți pe trotuar vieți în suv-uri
către camping-uri unde abia-ți găsești
prin beznă drumul până la baracă
să vomiți să te-ntorci
de la atâta alcool.

De la atâta alcool
și adaugă vânzarea indulgențelor preschimbată-n
vânzarea suvenirurilor în magazine pentru turiști
există un viitor care se potrivește trecutului
ai face orice să crezi că l-ai extirpat
că stă departe e viitorul haotic nevrozat căruia
să-i facă față varianta ta de-acum zece ani
(un ghiont către tebecistul altui secol
poate o funie)

Cum e mai bine să te găsească cel care vine: fată sau băiat
pe fete le apără cu băieții se joacă
tu după viața pe care ai trăit-o mai ești calificat
doar să fii informator
le deschizi corespondența și te cauți pe tine
îți iei cafeaua de la dozator
dimineața într-un sătuc fantomă
unde nimic mai bun decât să adaugi în listă
o istorie alternativă:
și tristețea
și dragostea
și ora asta de masă-n familie.

Demonul amiezii

Mieros, triumfător, după ce și-a încărcat bateriile
cu tot ce-a găsit în casa asta demonul amiezii
ne-a spus ce voiam s-auzim. Prea târziu.

Câteva amintiri puteau fi cruțate câteva fotografii
puterea femeilor din familia mea de-a cântări
fără-sensul. O am la rându-mi.
După o lungă boală după o grea încercare după dimineți petrecute
anulând într-un joc de Mahjong
piesele compatibile spui hai s-o luăm de la capăt

tu să intri peste mine
în cabina de probă într-un an în care încă nu ne cunoșteam
sau acolo în parcarea Penny Market despre care spuneam amândoi că seamănă
c-un cadru de road movie american (dar doar privită din camera de hotel
unde ne-am certat)
să lași jos geamul când îți cer o țigară
(fusta mea mini sub cojocul scurt te-a înfierbântat
mai era și altceva însă)

Brațe tatuate și păroase de tirist iconițe surprize cu femei goale
mantre motivaționale atârnate șui
are demonul amiezii
în oglinda lui retrovizoare vede cum mă sui în mașina ta
pornim cu farurile aprinse
deocamdată poate ațipi la loc.

Bonbon

O săptămână s-a preumblat cu buzunarul întors pe dos
un drops văduv de ambalaj și transpirat
i se lipise de el de când nu știa acum atârna și buzunarul se bălăngănea
o noapte sulfuroasă se lăsa peste pod

o crimă un ochi dus la spate
mult într-un trecut cu grădină cu piscină televizorul vecinilor
mereu dat prea tare ce-i păsa lui el vedea șezlongul și femeia din el
teleghidat între femei frumoase și femei nedorite
își vedea norocul

bonbon priveliștea putea fi și alta
prietenul și soția un bărbat și o femeie în cel mai bun loc
fără să fie nevoit să spună vreodată că i-a și cunoscut
Ai cunoscut tu cea mai bună lume

sau privirile temătoare și creioanele ascuțite ale celor
care au construit sistemul și
noaptea asta sulfuroasă?
El trece pe sub geamul fetelor singure
ele învață pentr-un examen gura lor limba lor sugând dintr-un drops

și menta
și spaima.

Ofelia

Ce i s-a întâmplat
se întrebau mormolocii din apă
când a plonjat în mijlocul lor
ce i s-a întâmplat
se întrebau oamenii de pe mal
necunoscuți care-și lăsaseră baltă treburile
și se adunaseră lângă Audiul cu portiera deschisă
parcat într-o rână cu motorul pornit,
ajunși puțin mai devreme l-ar fi putut opri
de departe îl văzuseră cum se aruncă îmbrăcat
în apa cu vârtejuri și pe mal cu cruci
despre expresia feței lui se va fi spus după că era 1) mizerabilă
2) absolut senină.
Ce fac
își spusese chiar el
în primul moment panica instinctul de supraviețuire
instituția de împotrivire a mâinilor și picioarelor care-au dat să se opună
la fel cum cu o seară înainte dăduse să se opună
impulsului de-a bate la acea poartă
de-a urca una, două trepte – să se opună deci – apoi totuși și pe-a treia
și de-a intra
s-o găsească în fața lui în furoul murdar cu trandafiri roz Fecioara de la Medjugorje
văzând-o așa s-a gândit cum ar arăta violată
s-a gândit că ea e, în adâncurile ei pe care
oricât ar fi muncit, s-ar fi zbătut, ar fi câștigat sau pierdut el,
nu le va cunoaște, ea în aceste adâncuri e
bine și e un bărbat care se comportă ca
o femeie violată și traumatizată și-și râde de el plângându-i-se
și și-a zis: asta vrei nu
ieși la iveală arată-te asta vrei nu
o boare dislexică de vacanță-n Antile de viață bio sănătoasă
ca a vecinului lui cărând pungi
cu variantele lui mai mici cărând variante mai mici de pungi
trecu atunci prin mintea lui și lăsă un scârțâit
ca nebunia.
Mizerabilă sau absolut senină
vor fi spus reporterilor martorii de pe mal
iar reporterii vor da titlu știrii Nefericitul caz
bărbat caucazian, vârstă 38, necăsătorit, bolnav de astm,
buletin expirat, vânător de recompense, amator de whisky și sex, fost cowboy în jocul de-a
cowboyii și indienii, și în general administrator al unor domenii volatile
cum este și creierul ce a decis să oprească zbaterea mâinilor și-a picioarelor
să le facă să colaboreze, prieteni, colaborare
printre mormolocii cu ochi roșii neon
și-a direcționat trupul: în jos, cu toată viteza,
asta voiai nu
știai măcar cum îmi place lumina printre jaluzele dimineața
și zeama lipicioasă dintre picioarele tale cu prea multe vânătăi
și ceea ce mângâi și e al nostru și apoi decizi că nu e
nu tu cineva din tine
mormolocii ăștia care desenează forma sânilor tăi cu trandafiri roz
dar tu nu renaști în natură renaști în duhoare și după operație redevii fecioară
își zise cât pluti pe lângă camera ei
ea stătea tolănită cu o cutie de banane trase-n ciocolată
da, își zise, ea în adâncurile ei e bine
e un bărbat mântuitor strălucitor
ca el vreau să fiu.

Te-ai jucat vreodată așa ceva
s-ajungi până la un punct cu viața ta copilărie-criză-azil
și la mijloc cineva să tragă peste o burtieră
cu un curs valutar și cote ale Dunării
dar tu deja să fi sărit / să fi spus nu / să fi sărit / să urli un DA-HAHAHA /
la început apa e rece
dar dacă te lași te obișnuiești
nu cum se-ntâmpla în lume cum spuneau manualele și mamele și milfele
aici în apă te-obișnuiești altfel
și nici nu mai e apă după un timp
părul tău de pe mâini de pe picioare dintre picioare de pe tot corpul
se topește și pielea ta devine alabastru
și nu mai e nimeni care să-ți facă rău
crezi că te-ar vătăma crezi că natura n-are afaceri mai bune
natura nu se-mpotrivește tu doar s-o lași
pielea de alabastru va tresări lucioasă
cum vei coborî vei coborî tot mai mult vei înota în direcția potrivită
și pielea ta va lumina concentric
ca o frecare ca o conștiință a mângâierii
și gata
ai ajuns
te așezi în capsulă
respiri cu celelalte.

Patreon - O mie de semne
Author

Soso este scriitor și consultant de marketing în industrii high-tech. A publicat volumul de poezie „apasă” (Editura Cartea Românească, 2010), pentru care a primit premiul de debut în literatură al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2016 a revenit cu „termeni | condiții” (Casa de Editură Max Blecher). Este coordonatorul Taberei de poezie de la Săvârșin și organizează ateliere blitz de scriere creativă. Trăiește în București, unde moderează „Lit Out Loud, șotron cu autori în viață la Manasia Hub” și, în vremea pandemiei, Soso recită.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.