Se numește Denisa Ştefan (n. 1999) şi tocmai a publicat primul său volum de poezie, şi plath dansa prin bucătărie, la Casa de Pariuri Literare.

Sunt la MSA, anul I, la UVT şi momentan mă plimb între Timişoara şi Beiuş (Bihor) datorită pandemiei. Da, sunt vaccinată. Mi-am luat permisul de conducere în februarie 2021, am publicat poeme în antologii, pe Poetic Stand, O Mie de Semne şi alte site-uri. Câteva videopoeme se găsesc şi pe YouTube, Sunt vegetariană şi se zvonește că citesc mult.

După gestul fain al Ligiei Keșișian, Denisa este cea de-a doua poetă publicată care alege să ne trimită poezie la Poșta Redacției. E o triplă bucurie pentru mine fiindcă Denisa m-a invitat să îi scriu pe coperta a patra a volumului său de debut. Iată ce-am zis:

Din spatele degetului mijlociu adresat vrăjelii publice și private, poeta își mînuiește instrumentarul de expresie cu o precizie și o parcimonie demne nu de un debut literar, ci de un manifest. Cu o privire tăios-zîmbitoare, o țigară în colțul gurii și degetele rulînd-o pe următoarea în marsupiul hanoracului, mi-o imaginez pe Denisa Ștefan parafrazînd-o pe Lady Lazarus: A muri este o artă. Și sînt super-bună la asta.

I stand by it, cum ar zice americanul. Big up, Denisa! Enjoy:

din fiecare poem trebuie să scot versurile despre alcool, fumat şi sex.

sunt alcoolică de vreo şapte ani.
de trei zile m-am lăsat de cuie şi când mă ridic de pe scaun aş putea zice că
văd totul negru, când de fapt nu văd nimic.
când fumez mă gândesc într-una la ea, ca o libidinoasă ce sunt, ca o magherniţă în care
dacă strănuţi nu ţi se spune noroc, ci ţi se ia; retrăiesc zâmbetul ei cu toate că nu-mi
aduc aminte
cum muşcăturile de obraz şi fund o făceau să râdă.

[ loc rezervat replicii ei ]

când fumez văd sutele de variante în care nu ne-am despărţit şi toate duc la despărţire, ură
sau amândouă.
cândva îmi imaginam apartamentul nostru – ea medic de familie, cabinetul la parter – eu,
dracu’ ştie, ceva ce s-o facă mândră. am scos şi eu un volum de poezie şi aş vrea să-l citească.
prima oară când am citit în faţa unui public mi-a zis că a plâns de mândrie;
am luat-o în braţe şi am început io să plâng – sau ceva de genu’.
prima oară când ne-am sărutat a fost într-o dimineaţă de martie (şaişpe) înainte să plece
şi ultima oară când i-am spus în faţă că o iubesc, ea a pufnit în râs,
într-o după-amiază de august în care am alergat după autobuz (treiştrei).

[ loc rezervat replicii ei ]

sunt addicted din cinci decembrie 2017, când ne-am cunoscut la un concert şi eram beată,
atât de beată încât aproape am doborât-o pe scări. aşa ne-am cunoscut – datorită beţivului din mine,
datorită unui coşmar berăresc. şi mai eram şi la ciclu.
de aia trebuie să scot alcoolu’, fumatu’ şi sexu’ din ecuaţie – că toate mă duc cu gându’ la femei,
la uzine, la muci şi cireşi, la orchestre şi fructe de mare, la concerte şi mai mult alcool,
mai multe cuie, mai multe orgasme – dar îmi place s-o fac curat. un prosop sau un tricou sub
şi după spălat pe dinţi şi pe mâini de parcă m-am futut cu covidu’. altfel mă simt prost;
dacă nu-i place gustul sau zice că-s împuţită?

[ loc rezervat replicii ei ]

Patreon - O mie de semne
Author

Soso este scriitor și consultant de marketing în industrii high-tech. A publicat volumul de poezie „apasă” (Editura Cartea Românească, 2010), pentru care a primit premiul de debut în literatură al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 2016 a revenit cu „termeni | condiții” (Casa de Editură Max Blecher). Este coordonatorul Taberei de poezie de la Săvârșin și organizează ateliere blitz de scriere creativă. Trăiește în București, unde moderează „Lit Out Loud, șotron cu autori în viață la Manasia Hub” și, în vremea pandemiei, Soso recită.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.