Astăzi citim trei poeme de Diana Voinescu, cu o agendă politică deloc discretă, dar tot cu atât de multă forță poetică.     Le-am ales tocmai pentru că nu e puțin lucru să îmbini un mesaj politic multifațetat (antirasism, feminism) cu imagini atât de bine realizate estetic.

Ce ne spune despre ea: „Diana Voinescu este născută pe 7 iunie 2003 în Iași. În prezent sudiază la Departamentul de Literatură Comparată din cadrul Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca”.

De la un refugiat politic
La o persoană care încearcă să ocrotească
Povești ale unui trecut deja trasat
Rapsodii și oracole ale artiștilor
Ziare prăfuite
Maghernițe lipsite de civilizație
Acolo e un soare mai primitiv decât puterea
Garduri cioplite de foame
Spectre lăsate în urmă
Împreună au fost spațiul meu, reveria
Recuperatorii
De partea cealaltă a baricadei
Mâinile lor mânjite cu smoală
La 14 ani mi-a spus că Dumnezeul meu
Nu e același cu Dumnezeul lui
Iar când o parte a familiei lui a murit
O parte a familiei mele a murit alături
Fără să ceară socoteală
Arhivelor
Girofarelor
Morții
Mi-a luat mâna
A comparat pielea mea cu pielea lui
Și mi-a râs în față cu libertatea
Cu iluzia unei revelații
Când Fred Hampton
Când Marthin Luther
Au stat aplecați în fața acelorași părinți
În fața acelorași ofițeri
Pielea lor neagră cu pielea noastră albă
Era aceeași
Iar când mă gândesc la noi
Și la toate viețile înfrânte
Pentru o culoare
Văd chipuri ale martirilor
În lampadarele nopții

Să te naști femeie e o confesiune
La care n-au aderat încă
Bisericile lumii
Un altar care satisface
O lagună
Cu timbre strălucitoare
Aici am găsit durerea
În maternități vandalizate
Am excelat în disperare
Furie și perversitate
În tabere opuse
Am ademenit
Romanța
De a crește
Agresori
Paradisul unor băieți
Căzuți a două oară

Când vom inventa zeii și religiile
Unde ne cădeți la picioare
Veți găsi
Apropierea
Un gest plin de fiori
Și greață

Noi am făcut-o în fiecare zi
În marea artă
În marea literatură
Am făcut-o în fiecare zi
Corpuri reduse
Și lacrimi fetișizate

Am fost și eu una dintre ele
Exemplară
Printre manechine
Cu sâni fermi
Expuși într-un arsenal
Am fost și eu
Rea și disprețuitoare
Neîncăpătoare pentru aceste metropole
Am visat și eu
Muza anilor 50’
În barurile din Soho
Printre ochii voștri mirați
Și e o tensiune artificială
Aproape electrizantă
Când ne priviți cu sete
Până vă săturați

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Ștefania Mihalache, născută în 15.08.1978, la Brașov. Absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză (2001) și a programului Master of Arts in Gender Studies la Central European University, Budapesta (2002). Poetă, prozatoare. A scris Est-falia (roman), Poemele secretarei (roman), Sisteme de fixare și prindere (poezie), Cronica Akasha (poezie), Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (eseu), Gene dominante (povestiri). A scris și scenarii de televiziune. Trăiește în București.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.