Azi citim trei poeme de Ioana Grințescu. Din punct de vedere al conținutului și imaginarului, textele explorează un univers domestic, rutinizat, din care vocea lirică, în vreme ce conștientizează rutina, pornește departe și în toate direcțiile imaginând o nouă rutină, una postapocaliptică. Exteriorul domestic se poate transfera însă și la interior, și parcă numai acolo, ca pe o hârtie de turnesol, își poate pune în funcțiune seismograful neliniștii. Retro nostalgie, adică nostalgie temperată ne propun aceste poeme resemantizând printr-o lentilă de sarcasm, tot temperat, împletirea trecutului cu hiturile lui, cu entertainmentul și politica lui în biografia organică a existenței în prezent. E și acesta un mod de reactualizare.
Ce ne spune despre ea: “Mă numesc Grințescu Ioana, am 22 de ani și studiez Traducerea Textului Literar Contemporan la Universitatea din București. Lucrez ca profesoară și scriu poezie din pasiune, mă consider amatoare de poezie și poetă amatoare”.
Planeta T
dimineața înainte de cafea,
îmi prăjesc retina în imagini luminoase
cu vedete de la Hollywood, zone de război
și colegi de facultate care se căsătoresc,
o rutină drăguță
când o să colonizăm planeta X, toată durerea asta pământeană
va fi o casă abandonată
aici cineva a suferit odată, curtea e sufocată
de trandafiri și bujori înflorind ostentativ,
poate cineva a fost chiar fericit aici odată, au cioplit o cruce deasupra ușii
doar că din pozele cu absolviri, săruturi pe plajă
și locuințe unde am ascultat muzică pe vinil în nopțile de vară
va rămâne doar speranța că, peste ani,
pisicile străzii vor dormi culcușite la soare
în jgheaburile noastre inundate de iederă,
o imagine drăguță.
Doomscrolling
îți doresc să afli curând că viața e și mișto,
sub circumstanțe adecvate și într-un ritm moderat
vina greu apăsătoare e doar o moștenire, nu o lua de bună și
în niciun caz, în seamă, nu e a ta să o duci, să o inspiri în pat, sub cuvertură,
în bucătărie, unde se rumenesc pe părți
pacea mondială și colonizarea altor planete
ăla nu ești tu în oală, foaia mea de Dafin,
tu te strecori printre preparate.
dă-mi fericirea ca fel principal și promit să te scot din ciorbă,
dă în clocot și tu nu te scufunzi, să știi: nu e vina nici a caloriferului,
nici a telefonului și nici a ta, nu-s a’ tale toate relele
inimile noastre bat diferit, nu știu să-și instaleze softul peste noapte
în orele inactive, ci doar să absoarbă prin pori
toate trăitele și nefăcutele aragazului care îți sfârâie între coaste.
Zoomer blues
Îmi e dor să strâng în pumni mingi colorate de cauciuc
copilăria mea are gust de E-uri, e guguștiucul din pom la 7 dimineața
când nu mai dau Animax la TV,
totul e retro nostalgia, melodia din club a fost hit prin 2001
când eu eram fetus și ai noștri aflau cine-i George Bush
și că sunt doi și că unul era ta-su, mă
nu te-am iertat nici azi
că nu așteptai plin de emoție să mă nasc
pentru că te uitai cu mamaie pe Acasa “te recuerdas, mi amor?”
me recuerdo, eu zbieram,
mă zvârcoleam, aveam cordon ombilical, tu, jupân,
ascultai Michael Jackson pe MTV Remember the Time?
