Azi citim trei poeme de Ioana Obreja, din Timișoara. Are 22 de ani, a absolvit Facultatea de Informatică, a participat la ateliere de scriere creativă și are câteva lecturi publice la Comuna 30. Ce mi s-a părut interesant la cele trei poeme e că pare să treacă de la un stil la altul, o tentativă jucăușă de rimă în prima, vers liber în următorul, o îmbinare ritmică & tehnică în ultimul. Mi s-au părut credibile și stilistic și ca mesaj și o încurajez să amplifice și mai tare notele personale date unor lucruri generale apărute în poeme.
ochii roșii, ochii galbeni
o sută de sticle de Jidvei goale
ceai negru niciodată cafea
doar câteva dorințe banale
și praștie în caz de cucuvea
piciorul desculț omoară gândacul
se frânge și urlă săptămâni întregi
din nou pe lumină doare stomacul
te trezești cu un alt tavan și o ștergi
bereta îți este zburata de vânt
în cap, nu-ți mai rămâne niciun gând
eterna fugă spre cel mai mare sfânt
iar pe drum, toți viermii acestui pământ
cicatrice pe abdomen cicatrice pe mâna
degete prea lungi lovesc cervixul
femeilor le place
mă spăl nonstop și tot nu scap de păcatele strămoșești
la micul dejun tremur niciun control
degete prea lungi în cadavre și formol
corpul meu bolnav cu colți alunecă spre tine
șarpele care se contractă la fiecare act
și cere și imploră și tânjește după
capul afundat în pernă
inima care bate atunci când ți-e mâna strânsă
pete de sânge
în fața oglinzii triunghiul Bermudelor
mă gândesc la proverbul italian
futti non futti tiempo di puli passato
la intrare, pânze de păianjen
trup cu alți ochi și alți dinți
transpirat ca în vacanța la țară
când muști direct din pepene
și ai unghii lungi cu mizerie sub ele
mâini puternice de salahor
pe una-ntre dinți alta pe ochi
șarpele care tremură și mușcă
chircit de durere în spini
plin de praf
iar timpul tot curge și curge
pe corpul meu tânăr și bolnav
o poveste grozavă începe cu un grapefruit copt
un ou fiert potrivit
și o cană de cafea neagră
toate după un somn light
respirația caldă pe ceafă
cum ar fi dacă te-ai trezi lângă mine dimineața
și nu aș mirosi deloc așa cum ți-ai imaginat
o poveste grozavă are un bar mizer și tu o gașcă
unde râdeți și râdeți până vă aleargă soarele acasă
episodul în care nimeni nu mai moare pe stradă
nici măcar în țările alea
episodul în care mamele și surorile noastre
duc o viață liniștită cu propriul corp
cum ar fi dacă te-ai trezi lângă mine dimineața
și m-aș preface într-un roi de gândaci
o poveste grozavă se termină așa și așa
buchet cu număr par de iriși
clinchetul curelei când te piși
pocnești elasticul de la chiloți
patul îți miroase numai a hoți
Photo by NastyaSensei from Pexels