Mi-a fost dificil să iau o hotărâre în privința poemelor Iuliei Pietraru, iar decizia a fost una la limită. Aveam opțiunea să-i spun tinerei poete să mai lucreze pe texte, să încerce să elimine cât poate din prea multele solilocvii aforistice care fisurează eșafodajul bunelor intenții (ca de exemplu: Ce se sustrage rațiunii, se sustrage/ dorinței de a merge mai departe – însă cu siguranță veți mai observa și altele). Din aceste bune intenții rămâne totuși sinceritatea, elementul care mi-a mai îndoit fierul rezistenței la opțiunea de a vota yes pentru publicare.

În consecință, să zicem că e o șansă acordată Iuliei Pietraru, o încurajare, cu mențiunea că la o eventuală revenire ochiul meu va fi mult mai exigent, mai critic, mai tranșant. Nu în numele unei lipse de înțelegere – Iulia demonstrează că are talent – ci în numele corectitudinii față de alți candidați la publicare, aceștia putând pune în mod legitim întrebarea: dacă a fost posibil în cazul ei, de ce nu e posibil și pentru mine?

Răspunsul la cererea pentru feedback este: cred că ar trebui să schimbi multe în poezia ta, însă primul lucru pe care trebuie să-l faci urgent este să citești cât mai multă poezie contemporană, fără desigur să îi treci cu vederea pe consacrați, de la care ai enorm de învățat.

*O mențiune pentru partea a doua a celui de-al treilea poem.

Iată ce ne-a scris Iulia despre ea: „Mă numesc Iulia Pietraru, sunt născută pe 7 iulie 2001 și sunt studentă la Facultatea de Litere din Sibiu. Am mai publicat poeme în Revista „Euphorion”, iar vara asta am participat la Z9 Camp. Deși am cunoscut destul de târziu poezia contemporană, simt că e locul meu preferat în care pot face orice /undercover/. Nu cred că aș putea vreodată să definesc exact poezia. O simt că bate în mine; e inspirație-expirație. Și așa a fost de când mă știu.”

Donați pentru susținerea proiectelor noastre aici:

https://www.patreon.com/omiedesemne
Cont RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu
Buy me a coffee pe siteul O Mie de Semne: https://omiedesemne.ro/
https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ

Pentru a susține canalul Youtube O Mie de Semne apăsați butonul Join și veți deveni automat membru. Lângă numele vostru va apărea iconița de membru și în felul acesta toată lumea va ști că ne susțineți financiar.

Vă aștept textele la adresa [email protected]

Epifenomen

Dezlipim irealități de pe pereți
și le lipim pe trapă.
se vede destul de clar un singur
avion, vis, gând.
ce departe e perfecțiunea. atât de
departe, încât
îmi vine să renunț la ea.

În realitate, vărs cafea pe laptop,
îmi pierd prima recenzie,
alerg în toate părțile ca la finalul zilei
să găsesc nostalgie în flashbackurile
de pe snapchat.

Cele două jumătăți ale corpului
formează o emulsie.
val chimic. tâmple grele. amintire vs. proiecție.
între apă și ulei se află magnetul prezent
care mă face să ies la suprafață
și să cred că Dumnezeu
nu va fi niciodată old-school.
Ce se sustrage rațiunii, se sustrage
dorinței de a merge mai departe.

Am învățat să mă consolez
repede. nici măcar un trandafir/ o națiune
în dezagregare
nu-și pierde farmecul.
nici măcar un individ sfâșiat
nu-și pierde sufletul.

Acolo unde începe vidul

acolo unde începe vidul
(home sweet home sau
camera mea cu energie limited edition)
pentru alții, nu e nimic;
pentru noi, înseamnă că ecuațiile
ajung la un rezultat
care să conțină răspunsul pe care-l căutăm
de ani.
care să ne arate ce facem după ce
ni s-au descărcat bateriile,
iar priza e nefuncțională. 

sunt o senzație – de aia nu mă prinzi;
azi, pari și tu un outsider
în vidul ăsta.
miroși a țigări – miroși a adult – miroși a nu-mi pasă.
nu cred că mai înțelegi incongruențele de aici.
intențiile nu rezolvă decât jumătate din treabă
ca și cum îți hrănești corpul cu imaginea
unei ciocolate.
avem idei down-to-earth,
dar forțele exterioare nu țin cu noi.
țin cu vidul lor,
care depinde și el de alte forțe
exterioare indiferente. 
oricum, prea multă ciocolată provoacă
migrene & dependență de bine.

unitate – multiplicitate

evită-mi defectele subdivizate intenționat
de cei care trec pe lângă mine
și mă scanează din cap până în picioare.
ce-i și cu asta
îmi atinge până și ultima umbră de confidence
pe care o mai aveam
și mă face să vărs cafeaua peste
așteptările lor.
aveți grijă să nu vă cadă demnitatea și ura
că rămâneți goi & seci & ineficienți.

„cu volumul la maxim în căști
rezolvi jumătate din problemă” mi-ai spus.
am nevoie de siguranța pe care o ai
când intri în casă la 1 noaptea
și încui ușa de două ori.
după asta, yala se blochează
și ai supradoză de apărare.
mă închid într-un buncăr estetic
în mine
în patul nefăcut
în floarea ofilită de pe noptieră.
sunt matură doar când vreau să ies
din zona de confort
și să părăsesc aria de overthinking.
să părăsesc frica
sau să mă părăsească ea pe mine
ca să nu-mi mai smulgă lumina din ochi.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.