Mara Muntean face în textele pe care ni le-a trimis un bun exercițiu confesiv, asanat de autocompătimiri și de episoade (probabil indelebile) lipsite de relevanță. Autoarea baleiază între o eficientă privire autoscopică și o atentă observare a lumii din proximitate, reușind să fie convingătoare prin modalitățile subiectiv-obiective de redare a realității. Mara e o plăcută surpriză, așa cum ne-am tot dori să avem.

Iată ce ne-a scris: „Mă numesc Mara-Alexia Muntean, am 20 de ani și sunt studentă în anul III la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. Scriu poeme din liceu, dar mi-am schimbat mult stilul de-a lungul timpului. Sunt redactor la Revista Echinox de un an. Poeziile mele au fost de la început mai sensibile, poate și patetice mai demult. Acum mă prezint cu aceste trei poezii și sunt foarte curioasa de un feedback, căci nu am mai publicat în altă parte, doar pe pagina mea de Instagram.”

(1)

coming of age
părinții-mi povesteau cum se spălau
sub streașina casei când ploua
își trăiau botezul din nou
sub apa aia murdară și bio
cum ei erau fericiți cu puțin nu ca noi care ne plictisim unul de celălalt
și ne dăm pauze
cică încercăm să ne găsim sinele îngropat în mizerie și vicii pe care le credeam conceptuale

noi ne ferim de stropi sub o scară de bloc
ne udă degetele de la picioare și nu suportăm
înmuiatul în seva proprie
ne deranjează jegul străzii adunat
în balta murdară

piele de bătrâni munciți zbârcită
am îmbătrânit străbătând veacuri antinomic
amintirea vagă a lichidului amniotic
cum
ne naștem sufocându-ne pentru prima dată
apoi trăim o viață cu amintirea morții ca să murim
și atât.
închistați sub riduri și sudoare
bântuiți de o bătrânețe timpurie

sub pielea asta mânjită cu noroi și fragmente de natură doarme același copil
care prinde suflul vieții înainte de lume
hrănindu-se cu resturi
ca apa ploii cu mucuri de țigară, lupin, margarete, bujori, trandafiri
tânjește să ne ținem de mână
și noi mândri zicem că ne trebuie timp

(2)

am emoții când mă văd pe stradă singură
singurătatea îmi aduce aminte de când sunt cu tine pe stradă
și pasul tău relaxat
mă tot privesc din afară și din interior
cu duioșie și parcă aș vrea să mă iau de mână
filmul se derulează și mă uit la cer
mă gândesc că asta e suferința

un gol monocrom o cameră albă
iar eu o pereche de ochi desprinsă de
corp

fără mâini și piele să simt ceva
știu că încă exist, viața-i
o conștiință în tot și toate
e ciudat să-ți amintești de tine undeva unde nimic nu mai e
și în fine
după îmi revin și mă alin cu gândul că
sunt altele care să-mi ocupe timpul

și camera albă se va obișnui cu mine și eu cu ea
și oamenii de pe stradă nu mă știu când sunt cu tine
și chiar dacă îmi e frică trebuie să trec prin asta

(3)

behind the closed door
half existance sau
crustacee în loc de înger

paradoxul constă în a exista și totuși în a nu fi cu desăvârșire viu

în casă plantele decid moartea
iar tu înțelegi supus că nu ai fost un părinte bun
mă dor genunchii în
poziția de fetus în care stau de un an
câteodată am nevoie să sug
minerale și vitamine din țâța Mamei
Natură să mă împământez și să-mi cresc vibrația dar
nu mai vreau teme de casă fiindcă și-așa e greu și degeaba

Să aduni viață în tine să învingi apatia să gătești și să fii fericită că-ți potențezi energia feminină sau să bei apă cu lime și matcha în loc de cafea și te plictisești de aceleași haine de casă începi să puți a tine și să simți asta

dar e ok nu mai durează mult
și e ok că după ce fac curat mă simt fericită și simt mirosul chimic de lămâie amestecat cu praful de la aspirator care levitează în soare pe balcon
când eram mică și veneam de la grădi
praful ăla din soare mă făcea să-nțeleg că e amiază și că nu-mi place
că totul stătea în loc
că eram un copil singur în casa aia

a murit iedera și feriga
și tot adun plante să-mi țină de grădină
și de pădure
de iarbă verde

Vrei să-ți fie evaluat manuscrisul? Apreciază astfel munca celui care o face: Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.”

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.