Azi citim trei poeme semnate de Marius-Sorin Enache. Subiectul violenței armate își face din ce în ce mai des simțită prezența în poezia contemporană, și apare, ca și aici, în relație cu o sfâșietoare delicatețe, tocmai pentru a secționa mai acut percepția. Poemele lui Marius-Sorin Enache despre asta sunt, despre secțiuni: în natura violenței, în natura contactelor umane, în natura relațiilor dintre om și obiectele mici, dintre om și amintiri, în natura tristeții și a părăsirii. Iar secțiunile, uneori, ne arată ce ne mănâncă de vii, pe dinăuntru.

Ce ne spune despre el: „Am 21 de ani și sunt student la Facultatea de Litere din Pitești, secția Română-Engleză, an III. Scriu proză și poezie. Citesc cât de mult pot și scriu cât de mult pot; e o învățătură pe care am preluat-o de la scriitorul pe care îl admir cel mai mult. Am publicat în revista FicțiuneaOPTM, pe platforma LiterNautica și am apărut în câteva antologii literare, fizice”.

lângă maldărul de gloanțe trase-n foc automat, violent,
zac plușuri pe beton — o văcuță roz, un cățel cu nasul ridicol de mare;
seamănă cu noi, știi? tu gingașă, eu năsos.
văcuța are o pietricică roșiatică între copite, ca pandantivul tău… probabil o coincidență;
coincidență sigur nu e la cățel, pentru că e găurit și plin de sânge
îmbibat cu praf.
nu mai are un ochi și e mișcat de vânt, doar puțin
ce să mai miște dintr-o umbră a ceea ce a fost?
oricum umbrele rămân în spate.
țin minte că mereu mergeai în fața mea când eram pe stradă, nu aveai deloc stare
și eu nu eram deloc în stare să mă țin după tine.

țeava asta mă arde, nu sunt făcut pentru așa ceva.

zac plușuri pe beton — acum că mă uit, nu mai zac
pentru că le-au luat niște copilași și au fugit cu ele. încă mă uit
după ei de parcă aș vrea să urlu
„fugiți”
un băiat și o fată, îmi aduc aminte de noi — ea are părul scurt, cum îl ai tu,
și el e grăsuț și neîndemânatic,
adică, cum eram eu.

țeava asta s-a răcit, poate e făcută strict pentru mine.

orașul micuț și-a lăsat amprentele pe noi, da,
așa e.
ne împărțeam shillingii frățește și ne luam Tymbark la un preț de nimic
și treptat ne-am apucat de alte sucuri mai tari, mai bune, mai scumpe —
de țigări mai tari, mai bune, prea scumpe.
făceai ca toate cele, cam așa spunea mama ta când mai stăteam cu ea amândoi
pentru că era bolnavă și nu suporta să ne vadă așa,
dar ne iubea, pentru că eram copiii ei
și nu voia să ne piardă.
eu mai stau și acum cu ea, ne gândim împreună
ce făceam noi și cum făceam noi

și cum am ajuns să scriu după dictarea ei despre tine.
nu vreau să știu ce e în mintea unei femei cum e ea, ți-a luat ticurile, acum seamănă cu tine;
știam ce e în mintea ta și poate de asta
simțeam că pot să o salvez.
mai trec pe la tine, apoi trec pe lângă voi

și voi nu vreți să mai plec, poate de aia vreți să stau mai mult.
uneori cred că orașul micuț chiar și-a lăsat amprentele pe mine, da,
așa e.

bomboane, acadele, bijuterii și nalbe pe băț;
mine, grenade, dog-tags și napalm —
avem de toate aici, unde sclerozații au oase din titan și vârfuri de pix înfipte
în carne.

taie și pătează-te de cerneală, taie și regurgitează cuvinte, copile.
o să vezi că nu mirul te curăță, ci arma și
o să vezi că nu arma te iartă, ci
gândul cu care o folosești.

dacă vezi minciuna, nu încerca să o prinzi
că te lovește în bărbie cu puterea a două
sticle sparte în pumn.
Să nu mă crezi,
Să nu mă vezi.

simte gustul arsurii și mirosul ceaiului de dimineață
și cum se îmbină aromele pe traheea ta
în jos
până în stomacul plin de aer rece.

ne e cald tuturor, știu, și mie
și ție
și acum, ne e frig
stăm încolăciți ca șerpii într-o groapă,
după ce și-au înghițit prada și sunt
mâncați de vii, pe dinăuntru.

Patreon - O mie de semne
Avatar photo
Author

Ștefania Mihalache, născută în 15.08.1978, la Brașov. Absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză (2001) și a programului Master of Arts in Gender Studies la Central European University, Budapesta (2002). Poetă, prozatoare. A scris Est-falia (roman), Poemele secretarei (roman), Sisteme de fixare și prindere (poezie), Cronica Akasha (poezie), Copilăria. Reconstituiri literare după 1989 (eseu), Gene dominante (povestiri). A scris și scenarii de televiziune. Trăiește în București.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.