Azi citim trei poeme de Nicoleta Giurgi, o elevă de 18 ani. Are mai multe formulări interesante și care simt că pot deveni puternice — ne spune că scrie tot ce-i trece prin cap, ceea ce e bine, așa că sfaturile mele țin mai degrabă de conținut. Să încerce să sintetizeze informația, să încerce să nu folosească formulări prea pretențioase atunci când face diverse trucuri de limbaj și să continue, desigur, să experimenteze. Sunt câteva secvențe care par cam întâmplătoare și care se leagă mai puțin cu logica poemelor și cred că acolo ar mai fi de lucru.

Ce ne spune despre ea:

salut, 
mă numesc Nicoleta Giurgi și am zis să-mi încerc norocul încă o dată la poșta redacției 🙃
Am 18 ani, sunt elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației și am debutat în toamna anului trecut cu volumul „Să taci atunci când scriu” apărut la editura Valea Verde. Îmi place să experimentez cu poezia și scriu cam tot ce îmi trece prin cap. Sper să vă placă! <3 

ai primit seen cu success 
te voi trezi pe la un prânz întârziat
două și ceva    minutele nu mai sunt de mult
un impediment în relația cu raționamentul existențialist
english tea, calorifere semi-calde boilere care strică
imaginea supraamorezată a unui oraș artizanal și caraghios
dragostea sezonieră care nu mai vine 
te voi trezi și îți voi zice  trezește-te
fresh-ul tău de portocale a sosit
mic-dejunul are gust de latex și cârnați afumați
nimeni nu te întreabă dacă perna a fost moale
țara mea-caricatură vintage-n-a intrat nici azi în schengen
nici tu nu vei intra în rând cu lumea
oricât de mult ai urî expresia asta
te voi trezi anost pentru a te putea culca înapoi
pe picioare legănate prostește în camere în care 
încă mai sunt tablouri cu ceașcă pe pereții mucezi
camere parfumate pentru a nu se mai simți mirosul
incognoscibil de șobolan mort pierdut pe undeva
dormi în tine și nu te mai trezi
în noaptea asta stau eu de pază!

trezorerie cu oameni  
e atât de frumos și mizerabil
să-ți trăiești muțenia mai mult decât e prescris
să ieși în stradă, chiar în mijlocul unui bulevard
și să taci
cocoșați străvezii să se oprească lângă tine 
și să ceară o explicație
iar tu să taci
e atât de frumos și mizerabil
atât de apropiat
cândva o să vorbească și șobolanii din canale
și vom fi fericiți dragii mei
dar nu azi
azi și mâine e atât de frumos mizerabil și puternic
să-ți trăiești muțenia fără dureri de spate 
să taci
și să asculți pământul

egalitatea și alte cuvinte pompoase  
e vorba chiar de ce este permis sau nu să fie scris
despre rândurile care vor fi tăiate
rupte mototolite desenate cu un pix roșu
și-ți zic doar știi că-ți zic: astupă-ți gura ta cu șosetele din sân
măcar o zi, măcar o dată
scoate-ți ochii într-o dimineață de vineri
taie macaroana respirației și ascultă  
atmosfera glacială dintre tine și ei
dintre tine și tine din cauza ta
obrazNico tu mă vei duce spre declin
pentru că e vorba mereu de ce este permis sau nu 
astupă-ți urechile tale și silabisește
“dom-ni-șoa-ra ca-re scri-e po-e-zi-e” e 
o ro-man-ti-za-re-mi-so-gi-nă
oho și cuvintele interzise deja s-au zis becul a fost călcat
m-ai făcut să zic cuvintele scârboase străine complicate 
să mă îndepărtez de mine eu cea femeie
bună inofensivă acceptabilă
astupă-ți gura ta cu vitalitatea Marianei Marin 
cu lebăda Norei Iuga cu oasele propriei sentințe
rupe-ți cordonul ombilical de mine și așează-ți visceralitatea
unde-i cel mai mare gol istoric
adoarme-ți mușchii tăi pe un pat anume în seara asta
în prăpastia femeilor care silabisesc internalizarea propriei cărni
du-te unde femeile scriu poezii cu pixul roșu
și nu te mai întoarce

Foto: pexels.com

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.