Leonard Matei a publicat în 2020, la Editura Eikon, volumul de versuri „Orașul decolorat/ Glorios în rimă”. Iată ce spune Doru Căstăian pe coperta a IV-a: „O pot spune fără teama de a exagera: poezia din volumul de faţă este cât se poate de originală, generată de o sensibilitate citadină şcolită deopotrivă la şcoala oniricilor şi douămiiştilor. Leonard Matei este un poet al tensiunilor bine controlate, un echilibrist estetic care îşi stăpâneşte mijloacele, un bricoleur a cărui poezie nu dă vreo clipă impresia de inconsistenţă sau de angrenaj pripit, un gânditor al limbajului ce nu se pierde în sofistică. Cumva, face parte din generaţia sa, deşi ia de la modernişti nostalgia descrâncenată pe care o alătură atrocităţii realului şi, în general, ia de oriunde are nevoie dintr-o istorie a mijloacelor estetice de care nu pare străin. Un poet veritabil, pe care îl aşteptăm în continuare cu interes real.”

Leonard ne-a trimis recent ceea ce numește „câteva strofe din poemul la care mă joc din cea de-a doua săptămână pandemică cu restricții”. Ne mai spune că se află la jumătatea acestui text care în final o să aibă 98 de strofe.

Pentru o înțelegere mai bună a textului, am să reproduc aici ce ne-a mai spus Leonard în a doua parte a e-mail-ului său: „Povestea acesta a apărut atunci când am fost diagnosticat cu un sindrom și o degenerescență la genunchi (și imediat mi-am pierdut locul de muncă). Am început voios să cânt într-o frumoasă serenadă destinată cuceririi gospodinelor care se trezesc cu noaptea-n cap pentru a decora casa de sărbători.”

Îi urăm lui Leonard la mulți ani, însănătoșire grabnică și spor la scris, fiindcă suntem curioși cum vor arăta laolaltă cele 98 de strofe ale acestui poem epic.

serenadă/ fericirea are picioarele tale

0

și dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine/
scoate-l și aruncă-l de la tine/ și dacă mâna ta cea dreaptă
te smintește pe tine/ taie-o și o aruncă de la tine/
căci mai folos îți este să piară unul din mădularele tale/
decât tot trupul tău să fie aruncat în ghenă/

1

tocmai picioarele vor să se odihnească mai repede/
mai repede decât mâinile gâtul sau colonul iritat/
adică să treacă în viteză pe lângă celelalte componente ale corpului/
un maraton pe care au calitatea de a-l câștiga din naștere/
și în loc de ovații/ lungi strategii ale liniștii care dă curs distanței/

8

draga mea păroasă fericire ești înțepenită în ghips/ heirupt/
și e o încântare să-mi amintesc cum am văzut faza aia/ când am împins
cu șpițul și a plecat pe lung/ lentă dar țopăind/ fundașul a făcut stânga
și portarul a fost mascat o fracțiune de secundă/ și a intrat așa/
cum zicea dom’ dimofte/ bă’ tu le-ai scris pe ăstea să ne batem noi capu’/

& 8

și să ne îndoim ochelarii/

10

bunicul meu se pregătește să moară și își trage halucele gutos peste cap/
un eveniment borcănat ca un televizor samsung adus în 90 de la turci/
e un început de demență/ și alte boli stau atârnate de camera micuță
în care ne transformăm leneș într-o familie de pitici/ sugem acadele
cu aceeași promiscuitate cu care aprindem lumânări/

11

mi-ai spus să mă simt bine așa cum și tu te-ai simțit acu 4 ani la mine/
casa ta să fie casa mea fără să fiu neapărat obligat să te fut/
cu toate că atunci eu am fost o gazdă bună și te-am futut/ așa/
am cu cine am cu ce dar de ce să o fac/ urc și cobor multe scări/
chestia asta mi-o dă nasol la genunchi/ nu ai decât un vin negru/ sculău/

& 11

am amânat să băgăm jointul ăla/ dimineața îl blătuisei/ cum să fie bine/

15

sunt sigură că o să iei de la stră-mătușa ta ce o să-ți trebuiască/
ce-i bun/ și acolo într-un colț unde nu te vede nimeni o să plângi/
rechinul care mi-a mușcat din os a alunecat pe zăpadă din sens opus
cu aceeași lașitate cu care bărbații au părăsit sania care intra sub tir/
muștele din sala de operație și-au depus ouăle în picior/ cu vârf și îndesat/

& 15

înainte să taie medicul a murit/ carnea are valorile ei/ oasele trag să fie tari/

23

m-au ținut 48 de ore cu picioarele într-un bloc de gheață/ 40 cm înălțime/
și a înghețat apa până la piele/ și atunci ce circulație poți să mai ai/
și de aceea foarte surprinși au fost medicii care m-au operat acuma/
dumneata nu ai o arterita de ateroscleroza/ nu ai ateromi/
toată circulația de la genunchi în sus e bună/ dar e o băltoacă în jos/

& 23

e așa de simplu să mori/ de ce să te compromiți ca să trăiești/

Foto credits Leonard Matei: Andrei Velea, de aici: https://www.facebook.com/photo/?fbid=4249911378380308&set=pob.100003260470294

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.