Maria Ivanov (n. 21 septembrie 1993, s. Cuhnești, r. Glodeni) este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălți, ciclul I – Licență. Absolventă a Facultății de Litere, Universitatea de stat „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, ciclul II – Master.
Coordonator, editor la Revista Timpul Chișinău (revistă online), Manager al Proiectului Revista Timpul Republica Moldova, corespondent Regal Literar, Membră a Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România.
Scrie poezie la Atelierul „Vlad Ioviță”, coordonat de scriitorul Dumitru Crudu.
A publicat proză, articole, poezii în: Ziarul de pe sticlă, USARB, Bălți. Revistele culturale: Literatura și Arta, Făclia, Revista Sapio. Revistele online: Revista Timpul, Revista Timpul Chișinău, VivaFM, Regal Literar, Ziarul de UK, Magazin Critic, Ecreator, ParnasXXI.
Articole științifice în Antologia „Interuniversitaria”, Colocviul Șt. Studențesc, Bălți, 2015.
În 2021 a primit Premiul pentru Creație din partea Revistei Regal Literar și Diploma de Excelență pentru promovarea valorilor culturii române, din partea Institutului Cultural Român.
Revelații
Există o distincție netă între
Maica Domnului,
Vaca Domnului
și vacă
tot astfel cum există o distincție între
aspirator
drujbă
și intrumentul de sfredelit al dentistului –
chiar dacă se aseamănă
la nivelul efectului acustic
în fond, nu pot fi conectate,
nu sunt țesute din aceleași
„micro-fibre”
și prelungitorul, în cazul de față,
se dovedește neputincios.
Meditam la această revelație
trăită de unii la anii maturității,
de alții la tabăra de la Orhei
și mi-am amintit despre cum confundam,
pe când eram mică,
marea cu balta din satul meu natal,
situată, pitoresc,
la poalele râpei, care reprezintă hotarul satului.
Am închis ochii și m-am teleportat
pe vârful râpei – de acolo,
admiram marea copilăriei mele,
când briza îmi aducea de toate,
iar cele mai misteriose daruri ale mării
erau absorbantele multicolore.
Și ele nu ar fi fost nimic
fără de adierea izului de tiz ars
ce venea de la stâna de alături
și armoniosul behăit al oilor
ce aglomerau plaja mării.
Când, în 2014, am fost în Bulgaria,
mi-am dat seama că tabloul de la Sunny Beach
nu e cu mult mai bun decât cel
de la Cuhnești Beach.
Păreri de rău
Ieri, la Mall, o tipă glamouroasă
se căina camaradei sale –
„Tare rău îmi pare că
am fost la mare și
n-am făct măcar o fotografie
cu marea”.
Iar mie-mi pare rău
că am fost la mare
doar cu degetul pe hartă.
Despre veșnicie
Veșnicia călcâielor crăpate,
tămăduite cu său de oi.
Veșnicia unghiilor tăiate din carne
și a cuticulelor curate pe timp de iarnă.
Veșnicia bătăturilor din palme,
care nu știu despre distanța socială.
Veșnicia știrului din grădină
și a porcilor veșnic flămânzi.
Veșnicia mirosului de tiz ars,
absorbit grațios de cearșafurile sinilite.
Veșnicia soților bețivi
Și a femeilor oropsite.
Veșnicia s-a născut la Cuhnești.
Cui
Vrei să urci tot mai sus
Oricând și oriunde te-ai afla
Și auzi că
orice s-ar întâmpla
la Orange ai abonament nelimitat,
oare te-ar ajuta?
La Kaufland se anunță reduceri –
Nivea Men la super preț,
oare îți pasă, cui să cumperi?
cui, cui, cui?
Cui pe cui se scoate,
știi, dar cine să-ți bată un cui nou?
Asta te destabilizează și mai mult,
căci vrei să urci,
vrei mai sus,
ai nevoie de umeri care să te azburce
ca să vezi peste gardul
cu sârmă ghimpată…
fă-ți de cap cum vrei –
îndeamnă cei de la Moldtelecom –
ai făcut, ți-ai făcut
și ți-au făcut.
Acum te dai în leagănul din raze de lună,
scuipi pe/în lună
și-ai vrea și în lume,
vrei pe lume,
dar gardul e prea înalt
și începe să plouă,
și nu mai e lună,
și-ți mai bați un
cui în cap…
Lacăt
Pe podul pe care, acum un an,
mi se reproșa că sunt
mai puțin intelgentă decât o adolescentă,
or adolescentele nu se oferă
să își achite singure ceaiul,
ele pe lângă ceai vor și fondant,
vor supă cremă de pui și ciuperci
și 50 de grame de tărie –
a vdrug șampinioanele nu au fost tratate bine?
Pe același pod, mi se aruncă azi un lacăt ruginit,
cifrat, întârziat.
Smulg inima-mi tâmpit-înflăcărată
și-o arunc spre desfătare
târfelor cu inimi în sleep mood,
ce-și fac veacul la dosul podului.
Ce s-ar mai fi distrat, dacă n-ar fi prins-o
din zborul de cădere
un câine vagabond între dinți.
