Miruna Romanciuc revine pe O Mie de Semne după semnalul foarte convingător din mai anul acesta, când ne-a trimis un grupaj care a apărut sub semnul „întoarcerii la poezie”. Miruna a studiat medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A publicat poeme în revistele online Noise Poetry, Parnas XXI, Euphorion, Echinox, Opt motive, Revista Monitorul de Poezie și în grupurile literare Jurnal Poetic, CLUBUL QPOEM – atelier poetic popular. În prezent este medic rezident neonatologie.
Donați pentru susținerea proiectelor noastre aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne
Cont RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu
Buy me a coffee pe siteul O Mie de Semne: https://omiedesemne.ro/
https://www.youtube.com/channel/UC91M_WEGP3Ud4HJDeD_nLIQ
Pentru a susține canalul Youtube O Mie de Semne apăsați butonul Join și veți deveni automat membru. Lângă numele vostru va apărea iconița de membru și în felul acesta toată lumea va ști că ne susțineți financiar.
Vă aștept textele la adresa [email protected]
1.
e vorba despre curaj când închid ochii
cu forța cu care am tras de marginea mea
peste marginea ta
în realitate
vreau să-mi donez gramele de somn
unor oameni cu adevărat obosiți
și din privirea mea să deschid
un supermarket non-stop
în care să te plimbi mult și să nu cumperi
nimic pentru că nevoile tale sunt
îndeplinite
spune-mi dacă te prinzi vreodată de inima mea
ca de o bucată de plută
care să te ridice la suprafața imaginată
a disperării
2.
mirosul de clor
spf 50
mâna ta cu soare între degete
pe genunchiul meu din care cresc
mișcări înalte și verzi ne vor ține
umbră afară
apoi sentimentul de siguranță
cu care nu știu ce să fac. îl forțez
într-un troller căruia îi spun
concediu și plec
nu mă doare nimic acum
îmi întind propoziția asta pe corp
hidratează
apoi umbra ta oblică peste piept
și viteza de pe autostradă
îmi umple urechile ca apa rece
înainte să am otită
rămân în prezent așa cum rămâi
dincolo de geamandură
aștept
3.
mă uit pe youtube văd cum cineva face atât de bine
ce am vrut eu să fac toată viața zâmbesc
orice altceva mă costă
cărțile îmi încălzesc mâinile iarna
mi le răcesc vara asta înseamnă pentru mine să fiu sănătoasă stau
așa cum sunt ele: citite și necitite
prea obosită să mă
bucur dar în jurul lor pot să respir mai bine plantele stau degeaba în casă oxigenul
lor e ciudat și nepotrivit
amân lucrurile pe care
vreau & pot să le fac până
la ultimul moment înainte să
dispară. bătăile inimii din ce în ce mai rapide sunt niște căni cu apă din ce în ce mai mari
care umplu piscina asta în care sar odată cu
da, o să fac asta, sigur
tot timpul vreau să spun mai mult
decât o fac chiar și când mi se atrage atenția
că spun totul (exact ca aici)
cuvintele pe care le-am tot căutat
dacă au existat au fost mereu pe spatele meu ca niște frunze pe care nu le vezi
dacă nu-ți spune cineva
și mie mi-a plăcut mereu
să fac lucrurile singură zâmbesc
orice altceva
mă costă
4.
frecvența cu care îmi doresc să fiu
o pisică dormind pe balcon
și să fiu iubită
oricum
e frecvența cu care îmi dau părul după
urechi
doar știi că fac asta
numai când mă trezesc
cu lumea spartă în ochi
mă gândesc dacă asta e ziua la care
mă voi uita înapoi peste câțiva ani
la fel cum mă uit peste umăr
când mi se pare că recunosc pe cineva
și voi vedea cei mai mari ochi
pe care i-a locuit vreodată
o durere
puține lucruri la fel de relevante în ultimul timp
ca mirosul de iarbă proaspăt tăiată
întins ca o sârmă cu haine
între locul unde stau și renunț
și locul unde o iau de la capăt
5.
plânsul mamei după lecturile mele
și realizarea că nu am să scriu niciodată
un poem mai frumos de atât. mă nasc
din tremurul mâinilor ei observat
pe filmare. de data asta mă nasc
să fiu fericită
