Romina Hamzeu este una dintre cele mai constante iubitoare și consumatoare de literatură, lucru care nu o dată mi-a stârnit admirația. Nu știam că scrie poezie, este o surpriză plăcută pentru mine și mă bucur că pot să-i transmit un semnal de încurajare publicându-i textele pe O Mie de Semne. Sigur, Romina mai are multe etape de parcurs până să ajungă la un discurs eliberat de gingășia aforistică predominantă în textele de mai jos. Ambițioasă cum o știu, sunt convins că va reveni cu texte mult mai solide și mai convingătoare. Deocamdată e un bun început. Ce urmează depinde numai de ea.
Iată ce ne-a scris: „Mă numesc Romina Hamzeu iar despre mine nu sunt multe de spus. Am absolvit la Iasi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării. Am urmat apoi un master la București în Sociologie, iar în prezent locuiesc la Londra unde lucrez și urmez un curs în Resurse Umane la University of West London.
Nu am avut mari tangențe cu poezia pînă m-am aflat în echipa FILIT (Festivalul de Literatură și Traducere de la Iași) care a și fost motivul pentru care am înființat apoi „po3ziadeduminica”.
Poemele de mai jos sunt cîteva încercări stîngace de a mă apropia de poezie și din altă poziție. Sunt conștientă că am foarte mult de muncă. Le numesc „poeme în descompunere” pentru că zac de multă vreme în „sertar” încît am senzația că se vor descompune dacă nu fac ceva cu ele.”
*
Un somn ușor și
fragil
ca o pojghiță de gheață
spărgîndu-se cînd
mama pătrunde în
vis
(o femeie de vîrstă mijlocie
la prima vedere)
imaginea ei stînd cu brațele
încrucișate și
ochii mei tulburi de somn
și frică
visul din care încerc să
mă smulg apoi înainte de
a-mi mirosi
vina
*
mi-e mai ușor să vorbesc despre lucrurile
pe care nu le am decît
despre cele care mi-au compus
copilăria și
colacul de salvare întins
de o mînă străină care
mai tîrziu i-a dat
drumul
*
la ce e bună frica de Dumnezeu
îi spun
dacă nu anulează restul fricilor
nu te-ai gîndit că ăsta e
animalul
care le hrănește pe
toate celelalte?
*
Mă-ntrebi dacă
există ceva ce-mi doresc cel
mai mult și mai mult
iar
eu răspund ceva banal și
lipsit de importanță
tu crezi dar
apoi
adaug imediat în gînd:
aș vrea să mor într-o țară în care nu a aflat încă
nimeni de ea
pînă la dispariția mea subită
