Azi citim un poem de Raluca Tiba. Îmi plac aici cele câteva twisturi de proiecție identitară, asezonate cu reflecții metaforizate inedite și cu asocieri de efect din universul manga. Identitate, singurătate, o proiecție transetnică și transculturală de tristețea unui Lost in Translation, din care nu lipsește nici ironia.
Ce ne spune despre ea: „ Bună! Numele meu este Tiba Raluca, am 19 ani și sunt studentă la Litere. Pentru mine, poezia este o formă de igienă sufletească și un mijloc de reconectare cu sinele. Prin versuri obții mai multe decât prin cuvinte“.
geisha interlude
cred că voi existați
ca să nu mi se întâmple toate mie.
noaptea mă gândesc cum ar fi dacă
aș fi escortă de lux și m-as îmbrăca în pantaloni scurți de blugi
și un tricou larg și soios cu inscripția
make America great again
doar ca să trollez, știi ce zic.
dimineața te întreb dacă m-ai iubi așa
și mă aștept la orice răspuns,
pentru că nici eu n-aș face-o.
seara spăl vasele și mă asigur că
nu-mi tai degetele când spăl cuțitele pentru pește.
când neonul din bucătărie nu se mai deschide
ca să mă primească înăuntru
aflu, de fapt,
ce e singurătatea
și suspin încetișor ca să nu trezesc
îndoielile din tine
japonezii au un pătrățel de sticlă lângă tocul ușii
ce se sparge primul în cazul unui cutremur
ca stăpânii casei să evacueze ordonat și silențios pe scări –
niciodată cu liftul.
ar fi mega util dacă aș avea și eu un gemuleț în frunte,
poate nu pătrat, că nu e omenește,
dar așa, un gemuleț oval care să se spargă la cutremur
și să iasă toți omuleții din mine.
clădirea se va prăbuși, vă rugăm să evacuați cu calm
toshiba kawasaki sakura naruto
poate ar fi mai bine daca aș fi geisha
o companie distinsă, fără portjartiere de plastic
și bale curgânde pe monitor,
mi-aș vopsi părul negru și l-aș lăsa să înghită
orice cutremur mai jos de 4 unități pe scara de magnitudine Richter,
aș crește peștișori koi și aș învăța să-mi placă sushi,
te-aș aștepta acasă și ar fi mai bine
pentru că
aș fi
altcineva.
