Răzvan ne-a trimis câteva poeme pentru prima oară la Poșta Redacției. Am recunoscut o structură și asta mi s-a părut bine, câteva formule care aveau mare potențial de a deveni puternice și o oarecare disciplină în organizarea versurilor. Ceea ce denotă lucru pe text și o atenție sporită pentru poezie. Am ales să public unul dintre poemele mai curate și mai simple, cu toate că simt că ar merita să mai lucreze finalul și să încerce să ofere poeziei mai multă forță — care, sunt sigură, se află undeva acolo și așteaptă să fie dezlănțuită.
Altfel, sfaturile mele pentru Răzvan sunt: să încerce să renunțe la exprimări cu notă dramatică sau pretențioasă, să încerce să manevreze scenele cu mai multă onestitate, mai direct și dintr-o perspectivă poate mai puțin politicoasă. Pe alocuri am avut senzația unui artificiu care nu aducea a truc cât aducea a baraj, ceea ce te poate uneori împiedica atunci când vrei să transmiți ceva printr-o poezie. În aceeași măsură, cred că e bine să se concentreze mai puțin pe a transmite neapărat ceva mare/extraordinar și a lăsa și versurile să curgă — să vadă ce iese și așa.

Ce ne spune despre el:

Numele meu este Răzvan Fugaciu, locuiesc aproape de orașul Marii Uniri, iar de curând am împlinit 29 de ani. Sunt profesor de religie ortodoxă în învățământul preuniversitar și membru al cercului de scriere creativă ,,Verbum’’(Alba Iulia), o familie minunată.
Am publicat versuri și proză în antologiile ,,Verbum’’ și ,,Povești de noapte bună’’, în revistele ,,P(RO)EZIA’’, ,,OPT motive’’, ,,BOEM@’’, ,,Golan’’, ,,Vâlcea literară’’, ,,Monitorulde poezie’’ și în grupul literar ,,Jurnal Poetic’’. De asemenea, am participat la Colocviul TinerilorScriitori, ediția 2021 și la Stand-up Poetry, ediția a IV-a 2022, Alba Iulia.
Mărturisesc că mi-a luat ceva timp să-mi fac curaj de a vă trimite câteva poeme, având în vedere că a trecut abia un an de când am scris primul vers. 

mâini pe care le-am iubit
mergeam cu bunica la târgul din oraș
ne trezeam la cinci
ne spălam pe față
în lighean.
mâncam o felie de pâine cu dulceață
și așteptam răsăritul.
bunica număra banii
apoi lua o năframă
și îi învelea.

îmi amintesc cum străbăteam potecile
pline de noroi
dar nu-mi păsa
mă gândeam la turtă dulce
baloane de săpun
tetris
fata din vale.
ne întorceam cu mâinile pline
pe aceleași poteci.

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.