Pe Suzănica Tănase am citit-o cu Grădina Sofiei și Oameni fără piele, două romane apărute la Casa de Pariuri Literare și despre care adesea se vorbește ca fiind prozopoeme, niște romane cu o lirică profundă și în care cercetează sensibil, aproape de limita inconfortabilului relații și pierderi umane. De data aceasta, ne-a trimis o poezie la Poșta redacției care se aliniază armonios celor două romane și creează un sentiment similar. Mi-ar plăcea să citim în continuare și un volum de poeme de Suzănica Tănase.

Până atunci, poemul:

Odă lor

Am scăpat dintr-o haită
lumea mea e atât de largă acum
               Apusul vânăt îmi pulsează în aceeași rană
                Bucăți mari din soare se lovesc de pervazul închis al ferestrei

Am scăpat dintr-o haită
lumea mea e atât de luminoasă acum
                  Pagini de istorie nescrisă mi se lipesc de tălpile goale
                  pe vârfuri tocite ca o balerină la înălțime
                  căderea ta un simplu gest calculat dintr-o încheietură

Am scăpat dintr-o haită
lumea mea e atât de vie acum
                  Copiii îmi mângâie obrazul ca o folie de smirghel
                  Ani revărsați inutil peste marginea căzii 
                  Mereu cu apa călâie căutând iubirea în alții

Am scăpat dintr-o haită
lumea mea e atât de răsunătoare acum
                 Clopotele cheamă la rugăciune
                 bărbatul cu barbă dansează victorios
                  Pe linia deșirată a orizontului cu poala cerului suflecată

Am scăpat dintr-o haită, îmi spun
lumea mea e de-a dreptul fermecătoare acum
                 Spațiul dintre două versuri îmi aparține în întregime
                 floarea de romaniță presată în palma părintelui
               capul plecat, umerii goi ca pumnii încleștați

Am scăpat dintr-o haită, mă vedeți
Lumea mea e atât de rotitoare acum
                  Ca o insulă ce plutește spre niciunde cu fulgii de nea topindu-mi-se în păr
                   Cu toate frunzele din curte strânse între dinții din fier

Am scăpat dintr-o haită
D-E-S-T-U-L
Sărut mâna preotului cu ochii tânjind spre buzele lui roșii, cărnoase
Așteptând 
               Lumea mea sfârtecată are gust de carne crudă
               Senzația caldă ce-mi alunecă pe bărbie ca laptele fierbinte de mamă

Am SCĂPAT
dintr-o haită

Patreon - O mie de semne

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.