Între 4 și 5 Iunie, în Mansarda Facultății de Arte și Design Timișoara, a avut loc primul primul atelier de făcut postere pentru poeme pus la cale de proiectul interdiciplinar Poster X Poem. 10 tineri artiști s-au întâlnit cu Ovidiu Hrin, graphic designer și lider al studioului Synopsis pentru 2 zile de teorie și practică în crearea de postere.

Atelierul a fost realizat sub modulul Poster X Poem Young, cea mai proaspătă propunere a proiectului PxP. La finalul acestuia, 10 tineri artiști vizuali și 10 tineri poeți nepublicați se vor întâlni într-o serie de 10 postere poem cum nu s-au mai văzut.

Cum Timișoara și-a propus în ultimii ani să creeze un liant între diverse domenii artistice, PxP vine în vara lui 2022 să nuanțeze spațiul public cu două noi ediții: Poster X Poem Young, o inițiativă dedicată tinerilor artiști și poeți, dar și o ediție locală, Poster x Poem Timișoara, dedicată în totalitate artiștior vizuali și poeților contemporani timișoreni. Posterele urmează să fie expuse în diferite puncte din oraș.

PxPy s-a deschis între 16-26 mai cu un open call pentru tineri artiști și tineri poeți care își doresc ca împreună să creeze un poster.

Cei 10 tineri artiști aleși care au participat la atelierul de făcut postere coordonat de graphic designer-ul Ovidiu Hrin, în weekend-ul 4-5 iunie Andreea Baban, Andrei Gurduza, Dona Arnakis, Ioana Fabiola Pascu, Ioana Loredana Ilie, Iulia Theisen, Maria Costea, Răzvan Uță, Nicolae Ungureanu, Julia Toth, s-au întâlnit în mansarda Facultății de Arte și Design

Sâmbătă, în prima zi a atelierului, particianții au avut parte de o introducere teoretică în ce înseamnă poster-making, cu studii de caz din portofoliul Synopsis și o vizită la expoziția 100 Beste Plakate organizată la centrul cultural Faber.community. (https://fb.me/e/niiwJLxgx )

Iar dumincă a avut loc un atelier practic, în care s-a lucrat direct pe un poem, participanții având ca primă temă transformarea unor versuri din Auguries of Innocencede William Blake într-un poster, având întreaga zi să-și găsească stilul și să gândească cele mai bune metode de concretizare a textului.

La finalul atelierului de duminică li s-au înmânat cele 10 poeme ale celor 10 tineri poeți, Alina Dumitrescu, Ana Oravițan, Gavril Pop, Ioan Moșincat, Ioana Obreja, Melissa Ivana, Clara Bauer, Robert Ciobanu, Alexandra-Iasmina Panc și Mihaela Farcaș; poeme selectate de Alex Higyed.

Urmează ca artiștii să lucreze cu poemele primite iar de la 15 iulie să fie expuse publicului.

Proiect interdisciplinar început în 2020, Poster X Poem crede că locul poeziei e în oraș printre oameni. Până acum, 150 de artiști vizuali și poeți contemporani s-au întâlnit în posterele poem din expozițiile PxP de pe gardurile, pereții și ferestrele din București, Chișinău, Brașov sau Vaslui.

În vara lui 2022, Poster X Poem ajunge în Timișoara cu o inițiativa dedicată tinerilor artiști și poeți, dar și cu o ediție locală PxP dedicată în totalitate artiștilor vizuali și poeților contemporani timișoreni.

Poster X Poem Timișoara este proiect co-finanțat de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte.

Iată textele celorlalți cinci tineri poeți:

Melissa Ivana este o artistă vizuală ce folosește fotografie, sunet și video pentru a formula comentarii ironice și suprarealiste asupra lumii nebunești care o înconjoară.
Rădăcinile se află în tradițiile și folclorul românesc. Acestea o îndrumă pe Melissa să creeze și o motivează să pună mereu la îndoială lumea într-un mod pur românesc, teatral.

Vrei să fim o pereche de chiloței  
Împreună? 
Eu pot să fiu elasticul sau fundița. 
Tu poți fi partea care susține  
Fundul. 
Tu ești mai în măsură decât mine 
Să susții un fund. 
Eu pot, cel mult, să-ți mângâi  
Șoldurile cu strânsoarea  
Elasticului meu. 

Clara Bauer, am 23 de ani și locuiesc în Timișoara. Citesc de cand mă știu în scopul de a-mi satisface o sete, a cărei origini abia încep să o cunosc;  am început să scriu de mică, mereu s-a simțit ca o necesitate, ca singurul mod de a exprima cum văd și aud lumea înconjuratoare.

fuge de scoicile vorbitoare departe
de arțarii secați de gurile albe
doi păuni în ochi unul strigă altul cântă
fire albastre atârnă pe corzile
vocii ce transformă imaginea în pictură

Robert Ciobanu, originar din Arad, unde am absolvit Colegiul Național Moise Nicoară, filologie. În prezent studiez în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, iar când nu desenez, scriu sau citesc. Se întâmplă mai rar, ca să fiu sincer până la capăt.

Luat în compas

sunt egal cu mine și cu suma lucrurilor
făcute și nefăcute 
când mă dau cu SPF 500 bat la ușa
pe care nu am intrat
care duce către drumul uitat
tijele de alamă se îmbracă în mielină
fasciculii nervoși se trag în cauciuc
memoria se sudează pe mână 
ochiul se sudează pe creier
vântul trece prin galeriile mele albe
și lumina liniștii lămurește lucrurile 
nefăcute și făcute
ale căror sumă e egală cu mine

Panc Alexandra-Iasmina, am 25 de ani, sunt din Timișoara și în prezent sunt anul al II-lea la Masterul de Studii romanice, culturale și lingvistice, specializarea Italiană, din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Din anul 2019 sunt membră a Cenaclului Pavel Dan din Timișoara. Am publicat pe site-ul O Mie de Semne, Parnas XXI și în antologiile revistei Boema. Am câștigat premiul al II-lea la Concursul Național de Creație Literară Pavel Dan în anul 2021.

Am renunțat la Rai
din pur egoism.
Picioarele îmi zac
în ciupa cu apă rece.
Pe Kafka s-a pus praful,
iar macrameul tronează pe Elcrom.
În cui stă pensionată uniforma tatei
și nu știu când se va întoarce mama.
Până atunci, azi îi duminică.

Farcaș Mihaela Anca, locuiesc în Timișoara, am studiat psihologie clinică și consiliere psihologică la Universitatea de Vest, lucrez ca media analyst. Sunt membră a cenaclului literar Pavel Dan, am publicat poezie atât în reviste naționale cât și internaționale precum O mie de semne, Orizont, New York Magazin, Levure litteraire, Literadura, Discobolul, Poemame, Teerandaz.

Mirosul ploii ce se lovește de caldarâm

morișca asta decupează un spațiu nesigur
în care avem voie să respirăm 
doar prin branhiile artificiale construite de noi înșine
&  aerul toxic ne inundă plămânii 
ca un nod cartilaginos
care se rostogolește cu viteza
unui asteroid atașat 
de falange.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.