Întrucât zona de poezie de la „Poșta redacției” este deocamdată pustie, mergem mai departe cu proza scurtă, acolo unde sunt în așteptare de mai multă vreme câteva texte, unele dintre ele încă neevaluate. Cu ocazia asta îi asigur pe cei care se tem că nu vor primi un răspuns că vor fi înștiințați, mai devreme sau mai târziu, dacă materialele lor vor intra pe site sau nu.

Astăzi avem o proză scurtă (sau mai degrabă un experiment) semnată de Vitalie Șega, cel pe care-l știm deja din secțiunea de poezie. Iată, pentru reîmprospătarea memoriei, câteva elemente biografice trimise chiar de el:

„Născut la 29 august 1989, în Chișinău. Este student la Facultatea de Limbi Străine, Universitatea de Stat din Chișinău.  A mai publicat poezie în Antologia ediţiei I a Concursului Naţional de poezie ,,Radu Cârneci”, București, 2018.

Are 10 poezii în Antologia Unsprezece, publicată la Casa de Pariuri literare, Bucureşti, 2019.”

Balene

NU mult a trecut de cînd eu şi Liuba verificam dacă bitumul din curte e la fel de vertical ca ieri şi ne culcam pe spate. Ne culcam că aşa zicea Ea, că pe spate imaginaţia vine mai uşor, mă întrebi câţi copii o să facem eu ziceam cam atâţea cîţi pasageri sunt pe scaunele din avionul care pluteşte beat pe boltă.

– Tu eşti beat!, el zboară drept.
– Cum de evită norii atunci?
Cum de nu ştii câţi pasageri sunt pe scaune în avion? 
Exact ca şi numărul copiilor noştri.
– Tu nu ştii câţi o să facem?
Începem să-i facem acuma? Să ştii că şi pe mine m-a excitat lectura lui Mihail Vakulovski cu câteva zile în urmă, atîta sex cît era prin buruienile din URSS, nu erau gândaci la noi sub pat.

– Crezi?
– CE?
Că o să creştem? Vreodată?
După cum la 04.00 dimineaţa şedem cu un chiştoc de şalfei la doi şi numărăm cîţi pasageri fug spre Palestina cu avionul la care nici aripile nu se văd, doar se aud motoarelele deasupra?
– Să-ţi răspund?
Ghici ce?
– Ieri m-am făcut cu o iubită nouă!
– Ce?
Şi am plănuit azi să facem peşti? Din cei cu coadă şi cu solzi?
De ce peşti ?
Păi suntem în luna în care dacă începem amuia iese peste nouă luni icre în zodii de peşti.
– Tu ce, nu ai văzut copiii cum ies din burţile femeilor? Roşii ca icrele şi cu solzi, şi lipicioşi!…
– Iaca de ce tu ai insomnii şi mă suni la 3.45 să ieşim la un chiştoc.
Nu mă întrebi cum o cheamă pe iubita mea nouă?
Ştiu eu cum o cheamă. Sunt unica fată din bloc, tâmpitule. NU sunt chiar aşa de proastă.
Uite al doilea avion. Unde crezi că se duce?
În Rusia!!
De ce, fiindcă m-am întors cu tălpile în sus şi cursul lor s-a întors anapoda.
Ieri. Am hotărît să mă însor.
Ieri tu ai hotărât să te însori, iar eu am hotărît să devin model la Next TOP MODEL.
Şi unde e asta???
În America, New York.

Da îmi dau seama cum chiştocul care îmi arde buza o face cărnoasă o să fie lipicioasă!! O s-o guşti şi o să uiţi de Next TOP MODEL, de avioane, de pasageri şi de faptul că ai un sutien.
Văd că observi ce vrei!!!

– Şi ce Eu de ce anul trecut nu am observat că umbli fără?
Păi dacă până amuaia te-ai uitat doar în ochi de cal şi ai căutat avioane spre Israel!
NU fi prost şi fură-mi chiştocul dintre dinţi, că nu o mai rămas.
Pune-l pe limbă o să avem ce ruguma împreună cu vise de avioane şi dă să strâng în palme materialul de poliester.
NU chiar poliester că
60 poliester şi 40 bumbac.
Adică 60 /40 şi 60 /40
ambii sâni? Îi ai cu tine?
Ce bine că sunt două?
Ai fumat prea mult!
– CE ?

– Brichete !
– Mai aprindem un chiştoc?
Mă tem că ai vrea să facem balene da nu peşti.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment