Recunosc că titlul este bombastic, repetitiv și șablonard. Puteam, firește, să aleg ceva direct, nesofisticat și placid, așa cum sunt uneori date titluri care anunță evenimente culturale. Fiind însă vorba de doi oameni  pentru care rateurile din presă, umorul incomplet și paradoxurile ciuntite nu mai sunt demult o noutate, nădăjduiesc că vor trece peste inconvenient. În fine, se cuvine să spun că evenimentul de ieri seară de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost prilejuit de lansarea volumului „Noi suntem români (nimeni nu-i perfect)”, de Radu Paraschivescu, recent apărut la Editura Humanitas.

Oricâte figuri de stil aș folosi și oricâte giumbușlucuri literar-gazetărești aș face, tot nu pot să vă descriu ce am simțit când am văzut din nou plină Librăria Humanitas de la Cișmigiu. În consecință, renunț la haina de reporter și încerc să mă extrag din automatismele jurnalistului cultural, care trebuie să transmită ce s-a întâmplat, ce-a văzut și să se joace cu câteva tușe descriptive. M-am dat de trei ori peste cap și m-am transformat într-un om obișnuit, venit la un eveniment cultural cu un aparat de fotografiat minuscul (dar care a făcut minuni) ca să se piardă în mulțime culegând, ca din întâmplare, imagini și impresii.

Dincolo de faptul că Librăria Humanitas de la Cișmigiu ar fi fost și în împrejurări obișnuite plină (așa cum se întâmpla, bunăoară, și înainte de pandemie) la o lansare de carte al cărei protagonist este Radu Paraschivescu, trebuie să spun că am simțit în public emoția revenirii într-un spațiu după care începusem să am nostalgii, de parcă evenimentele prepandemice s-ar fi petrecut cu foarte mult timp în urmă.

Cătălin Striblea

Așa cum a spus și Cătălin Striblea la începutul lansării, timpul scurs a fost ceva mai redus: „Bucuria este legată de faptul că suntem din nou împreună în fața publicului, cum n-am mai fost de doi ani. Am mai făcut noi chestiunea asta în video, am mai făcut-o de unii singuri, aici, dar e pentru prima dată când ne vedem în formatul acesta și să lansăm o carte. E o mare bucurie și o să fie o mare bucurie pentru dumneavoastră când o să citiți această carte”.

Sunt total în asentimentul lui Cătălin Striblea, deși deocamdată nu am citit cartea (promit că o voi face și voi reveni aici cu câteva impresii de lectură). M-am bucurat să fiu alături de atâția oameni calzi, prietenoși, m-am bucurat să-i ascult live pe Radu Paraschivescu și pe Cătălin Striblea, protagoniștii admirabilului podcast „Vorbitorincii” și m-am bucurat ca un copil să mă aflu din nou la o lansare cu public.

M-am bucurat de asemenea să o revăd pe Gabriela Maaz, căreia îi mulțumesc și aici că a împrospătat din nou Biblioteca lui Gelu cu cărți admirabile, inclusiv cu volumul lui Radu Paraschivescu lansat aseară, despre care același Cătălin Striblea a spus următoarele: „Este o carte de articole care au fost publicate în ultimii ani, multe dintre ele și în perioada pandemică, și care au enorm de multe calități. Principala lor calitate este că ne așază bine cu picioarele pe pământ. Dincolo de faptul că umorul este mult prezent și bine prezent în toate aceste caracterizări, aceste articole au marea calitate de a ne pune exact acolo unde suntem. Și nu suntem cel mai bine. Am progresat, e binișor și trebuie să apreciem asta, dar în continuare avem foarte mult de lucru, cred că ăsta este mesajul acestei cărți.”

Radu Paraschivescu

Nu în ultimul rând m-am bucurat de discursul mucalit al lui Radu, care după scurtul discurs introductiv al lui Cătălin Striblea a preluat rapid conducerea microfonului și a înscris numeroase și spectaculoase goluri umoristice. Martoră mi-a fost asistența, care nu o dată a râs în hohote. „Ce-i cu cartea asta? Ea este într-adevăr o colecție de texte, și atunci prima întrebare ar fi: dar ce caută ele într-un volum? Caută să fie împreună pe de-o parte pentru cei care încă nu au sau nu au nici la ora asta internet și nu citesc online. Sigur că ei sunt din ce în ce mai puțini. Caută să fie împreună pentru cei care, deși citesc online, vor să aibă cartea pe suport de hârtie – vor s-o aibă, pur și simplu, nu din nevoia de a tezauriza, fiindcă nu e un tezaur, e o carte, atâta tot – iar pentru pedanți, puțini la număr, dar importanți pentru fiecare autor, care au seria completă, și atunci de ce să le refuzi plăcerea? Și mai e un motiv: articolele acestea au apărut în trei publicații. Ele au suportat mărunte operațiuni cosmetice, adică nu sunt chiar în forma de acolo, din revistă.”

Pentru momentele umoristice și emoționale, nu puține la număr, vă recomand să vizionați înregistrarea integrală a lansării, aici: https://www.facebook.com/editura.humanitas/videos/626574878592244

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.