RĂZVAN ȚUPA s-a născut pe 12 iunie 1975 în Brăila. A debutat în 2001 cu volumul Fetiș (Editura Semne), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. În 2003 cartea a apărut la Editura Vinea într-o ediție revăzută, sub titlul Fetiș –  o carte românească a plăcerii. A doua sa carte, Corpuri românești, apărută la Cartea Românească în 2005, a fost însoțită de un CD cu texte în lectura autorului.

În 2011 a publicat, la Casa de Editură Max Blecher, cel mai recent volum al său, „poetic. cerul din delft și alte corpuri românești”, de la apariția căruia au trecut deja șapte ani. Răzvan a organizat, între 2005 – 2010, mai multe serii de întâlniri și evenimente având în centru literatura contemporană („Poeticile cotidianului”, „Ateliere relaționale”). A fost redactor-șef al revistei „Cuvântul” (2006-2008) și autorul documentarului „poezie. puterea” (2009). A susținut lecturi la Paris, Berlin, Roma, Praga, New York, Stockholm etc.

elefant.ro

În nota bibliografică a volumului apărut în 2003 la Editura Vinea, Răzvan Țupa scrie: „În măsura în care nu putem să inventăm un nou înțeles al literaturii și al actului specific, nu ne rămâne decât să-l descoperim, dacă nu cumva el, înțelesul, nu ne-a descoperit deja. Sigur, astea nu sunt decât vorbe, în fond de ce «înțeles nou», poate chiar este vorba de ceva vechi de când lumea și, în fond, cine spune că trebuie să fie în altă limbă. Nu avem decât să citim și, anume, o să inițiem, când o să fim destui sau măcar destul de buni, lectură, poezie așa cum se aude, se vede, se citește.”

[image_with_animation image_url=”2499″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”http://www.elefant.ro/ebooks/carte/fictiune/poezie/poetic-cerul-din-delft-si-alte-corpuri-romanesti-217428.html”]

Notele biografice sunt preluate din volumele specificate mai sus, iar textul următor este din „poetic. cerul din delft și alte corpuri românești” (Casa de Editură Max Blecher, 2011).

semnele de pe gleznă

în acea jumătate de oră când fiecare persoană pe care o vezi
te dărâmă de frumusețe și aparențele pe care e mai sigur
să le păstrezi

îți spun nu te dezbrăca nu te dezbrăca încă

nu se aude niciuna dintre muzicile cunoscute numai semnale
nesigure că de data asta aerul nu se mai agață de tine
nu se mai roagă de tine cu mâinile tale cu degetele tale înfipte

în mici găuri invizibile care poate nici nu există în realitate

iar mașinuțele chinezești cu uruitul lor liniștitor păzesc
o zonă îndepărtată
în care locuiește singura persoană pe care nu o cunoști
singura persoană care nu ești tu și niciun soldățel din cauciuc
nu poate să o izoleze

în găuri invizibile în care nu există decât strângerea

din care fugi cât poți cât te țin picioarele și când nu te mai țin
te târăști doar
ca să ajungi mai aproape de cealaltă parte a pământului poate

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment