La Editura Tracus Arte va apărea volumul Amintiri refuzate, de Imbi Paju, traducere din limba engleză de Loredana Voicilă.
După cum scria atât de elocvent Milan Kundera: „Lupta unui om împotriva puterii este lupta amintirii împotriva uitării.” Nicăieri nu sunt mai potrivite aceste cuvinte ca în Statele Baltice, unde vocile celor mici, care vorbesc în șoaptă despre amintirile lor traumatizante, sunt înghițite de discursul marilor vecini din Vest și din Est. Cartea lui Imbi Paju este cu atât mai valoroasă cu cât este publicată într-o perioadă în care amenințarea Rusiei împotriva Estoniei a devenit mai degrabă un subiect de discuție la modă decât un eveniment istoric. […] Politicienii și diplomații din Estonia au destule de făcut în această țară pentru a-i întări relațiile militare și de securitate cu alte state. Mai există însă și un alt front: puterea blândă. Aici își au locul cărți precum cea a lui Imbi Paju: ne arată pentru ce luptăm. […] Nimeni nu poate ignora suferința celor deportați și tăcerea lor forțată după ce s-au întors. În unele cercuri este la modă să spui că estonienii sunt nevrotici când vine vorba de istoria lor. De fapt, adevărata cauză a nevrozei este represiunea. Cartea lui Imbi Paju deschide ușile unor camere întunecate. Să le lăsăm să fie inundate de lumină! Și fie ca și alții să îi urmeze exemplul! – Edward Lucas, autorul volumului The New Cold War, 2008
Amintiri refuzate este, fără îndoială, una dintre cărțile care vor contribui atât la cunoașterea, cât și la înțelegerea a ceea ce au trebuit să înfrunte sora noastră Estonia și celelalte națiuni care au căzut sub asuprirea comunistă după cel de-al Doilea Război Mondial. – Dag Hartelius, Ambasador al Suediei în Estonia, 2003-2008
Prin prezentarea destinului mamei sale – arestată, închisă, deportată în Gulag încă de tânără – Imbi Paju a spus, de fapt, istoria unei întregi națiuni. – Anne Applebaum, autoarea volumului Gulagul. O istorie
Victimele însă sunt întotdeauna legate de supraviețuitorii care au fost unşi cu responsabilitatea de a le spune poveştile mai departe. Pentru a spune aceste poveşti trebuie să înțelegi cât de vulnerabilă este viața umană. Aceasta nu este o încercare de a moraliza istoria, ci mai degrabă un pas spre o cultură umanistă a istoriei. Acest lucru se poate înfăptui numai cu ajutorul unui proces serios de memorie, după o reevaluare a adevărului. Doar sondând adânc adevărul se poate produce o schimbare cognitivă, durerea poate fi atenuată, iar povestea poate fi spusă mai departe, rezultatul fiind o memorie mai liniştită şi mai fericită. – Imbi Paju
Imbi Paju(n. 1959, Estonia) este jurnalistă, scriitoare și regizoare. A intrat în atenția internațională odată cu filmul documentar Amintiri refuzate și cu volumul cu același nume. Amândouă vorbesc despre experiența mamei autoarei în taberele sovietice de muncă forțată, despre ocuparea Estoniei de către Uniunea Sovietică și Germania nazistă și despre încercările regimurilor totalitare de a distruge memoria umanității. Paju a fost apreciată pentru capacitatea ei de a portretiza traumele trecutului și de a arăta că tragedia unei singure familii, reluată din nou și din nou, are forța de a deveni o tragedie națională, o parte din istoria colectivă a Europei, redusă la tăcere de ocupație și de realitatea rece a politicii. În 2019, Imbi Paju a obținut Heli and Arnold Susi Mission Award pentru curajul de a spune cu voce tare că amintirea istoriei este deosebit de importantă fiindcă istoria nu este o simplă istorie, ci ceea ce suntem noi, cu toții, chiar în momentul acesta.
