Printre cărțile-eveniment care vor fi lansate la a XIV-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest se află și cel mai recent volum al lui Gabriel Liiceanu, „Caiet de ricoșat gânduri”, apărut la Editura Humanitas. Este recomandarea www.omiedesemne.ro de astăzi.

Gabriel Liiceanu ne dezvăluie, în prefața intitulată sugestiv „Digresiune despre titlu”, câteva secrete din „bucătăria” sa de creație și despre „ingredientele” folosite la scrierea acestei cărți:

Caiet de ricoșat gânduri, titlul acestui volum, mi-a apărut în minte când am deschis un caiet de format mare cu spirală și coperți portocalii și am început să notez aproape zilnic fragmentele din care s-a alcătuit cartea de față.

Lecturile pe care le făceam în liniștea serilor, felul în care trimiteau unele la altele, ramificațiile lor nesfârșite, regăsirea ideilor unui autor în cărțile altora în noi variante, adnotările mele în marginea lor, alteori memoria replicilor pe care le schimbasem cu prietenii, precum și ecourile lor în mintea mea au început să dea contur gândului că întreg câmpul culturii s-a născut din idei care-și răspund unele altora, ieșind din orice relație de cauzalitate, filiațiune sau cronologie și creând uriașa țesătură a unui unic creier uman.

Înțelese în necontenitele lor ricoșeuri, ideile lumii se așezau într-o stranie coregrafie, care se mișca între originalitate și repetiție. Odată apărute în mintea cuiva și aduse la lumină, ele puteau fi deopotrivă amplificate, ignorate, abandonate sau reluate într-o altă formulare, în alt context, în altă geografie culturală, în alt timp al lumii.” (© Humanitas)

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală” din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. 

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor ’80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere.

Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă.

Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. 

Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. 

Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: 

Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017).

Cartea are 344 de pagini, costă 54 de lei și poate fi găsită deja în libăriile Humanitas sau comandată pe LIBHUMANITAS.

Foto credit Gabriel Liiceanu: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment