ROBERT LOWELL s-a născut pe 1 martie 1917 în Boston. Și-a absolvit studiile preuniversitare la St. Mark`s School, în Southborough, Massachusetts. A urmat apoi doi ani la Harvard College, după care Merrill Moore, psihiatrul său, care era și el poet, i-a sugerat că ar fi bine să plece o vreme de lângă părinții săi și să studieze cu profesorul și poetul Allen Tate, care preda la Vanderbilt, în Nashville.

La Vanderbilt poetul a urmat câteva cursuri ale lui John Crowe Ransome. În momentul în care Allen Tate și John Crowe Ransome au decis să părăsească Vanderbilt pentru Kenyon College, Ohio, Robert Lowell i-a urmat și și-a terminat studiile superioare acolo. A absolvit în 1940, cu o diplomă în studiul clasicilor. A lucrat apoi ca profesor de literatură la Louisiana State University.

În timpul celui de-al doilea război mondial a fost „obiector de conștiință” (persoane care refuză să presteze serviciul militar obligatoriu din motive temeinice de conștiință, cum ar fi nonviolența sau religia). A fost un oponent al intervenției americane în Vietnam.

S-a căsătorit în 1940 cu romanciera Jean Stafford, de care s-a despărțit opt ani mai târziu, după o relație mai mult decât tumultuoasă. În 1949 Lowell și-a refăcut viața alături de scriitoarea Elizabeth Hardwick, împreună cu care a avut o fată, Harriet, în 1957. Lowell s-a despărțit de Elizabeth în 1970 și s-a recăsătorit în 1972 cu Caroline Blackwood.

Lowell a avut o lungă prietenie cu poeta Elizabeth Bishop, care a durat din 1947 până la moartea scriitorului, în 1977, survenită în urma unui infarct suferit într-un taxi în New York, în timp ce se ducea să o vadă pe fosta lui soție, Elizabeth Hardwick. Este înmormântat în Stark Cemetery, Dunbarton, New Hampshire.

Dintre volumele lui amintim debutul din 1944, Land of Unlikeness, apoi Life Studies (1959), For the Union Dead (1964), Near the Ocean (1967), History (1973) sau Day by Day (1977).

Poemul de aici face parte din volumul Life Studies.

Dunbarton

My Grandfather found
his grandchild`s fogbound solitudes
sweeter than uman society.

When Uncle Devereux died,
Daddy was still on sea-duty in the Pacific;
it seemed spontaneous and proper
for Mr. MacDonald, the farmer,
Karl, the chauffeur, and even my Grandmother
to say, „your Father”. They meant my Grandfather.

He was my Father. I was his son.
On our early autumn get-aways from Boston
to the family graveyard in Dunbarton,
he took the wheel himself –
like an admiral at the helm.
Freed from Karl and chuckling over the gas he was saving,
he let his motor roller-coaster
out of control down each hill.
We stopped at the Priscilla in Nashua
for brownies and root-beer
and later „pumped ship” together in the Indian Summer…

At the graveyard, a suave Venetian Christ
gave a sheepdog`s nursing patience
to Grandfather`s Aunt Lottie,
his Mother, the stone but not the bones
of his Father, Francis.
Failing as when Francis Wislow could count
them on his fingers,
the clump of virgin pine still stretched patchy ostrich necks
over the disused millpond`s fragrantly woodstained water,
a reddish blur,
like the ever-blackening wine-dark coat
in our portret of Edward Winslow
once sheriff for George the Second,
the sire of bankrupt Tories.

Grandfather and I
raked leaves from our dead forebears,
defied the dank weather
with „dragon” bonfires.

Our helper, Mr. Burroughs,
had stood with Sherman at Shiloh –
his thermos of shockless coffee
was milk and grounds;
his illegal home-made claret
was as sugary as grape jelly
in a tumbler capped with parafin.

I borrowed Grandfather`s cane
carved with the names and altitudes
of Norwegian mountains he had scaled –
more a weapon than a crutch.
I lanced it in the fauve ooze for newts.
In a tobacco tin after capture, the umber yellow mature newts
lost their leopard spots,
lay grounded as numb
as scrolls of candied grapefruit peel.
I saw myself as a young newt,
neurasthenic, scarlet
and wild in the wild coffee-colored water.

In the mornings I cuddled like a paramour
in my Grandfather`s bed,
while he scouted about the chattering greenwood stove.

(din volumul Robert Lowell, Collected Poems, edited by Frank Bidart and David Gewanter, Farrar, Straus and Giroux, New York, 2003)

gelu diaconu
[email protected]

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.