ROMULUS BUCUR s-a născut pe 11 mai 1956 în Arad. Și-a făcut studiile primare și gimnaziale la Școala Generală nr. 1, iar pe cele liceale la Liceul „Ioan Slavici” din Arad. În 1980 a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română, secția română-engleză, a Universității București.

În timpul facultății a frecventat Cenaclul „Junimea”, care era coordonat de Ovid S. Crohmălniceanu, și Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Între 1980-1990 a predat limba și literatura română la Liceul Industrial nr. 1 din Arad. În 1990 a devenit redactor la revista de cultură Arca din Arad, iar din 1992 redactor-șef adjunct al aceleiași publicații.

Între 1992-1996 este profesor asociat la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, iar din 1996 lector al Facultății de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov. În 2009 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

A debutat publicistic cu poezie în revista România literară, în numărul din 18 mai 1978. Patru ani mai târziu va avea loc și debutul editorial, în cadrul volumului colectiv Cinci, alături de Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina și Mariana Marin. În 1984 a publicat primul său volum personal, Greutatea cernelii pe hârtie, care avea să primească Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1994 membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști. A mai publicat, printre altele, următoarele cărți de poezie: Literatură, viață (Cartea Românească, 1989), Dragoste & bravură (Marineasa, 1995), Poetry at Annaghmakerrig (împreună cu Mircea Cărtărescu – Dublin, Dedalus Press, 1996),

Ditty/Cîntecel (London, Slow Dancer Press, 1998), Cîntecel(e). Fast-food Poems (Ditties, Brașov-Pitești, Paralela 45, 1998), Cărticică pentru pisică (Brașov, Aula, 2003), Poeme alese (Brașov, Aula, 2008), O seamă de personaje secundare (Tracus Arte, 2009), Arta războiului (Tracus Arte, 2015).

Notele biobibliografice și poemul de mai jos sunt preluate din volumul Opera poetică (Cartea Românească, 2017).

Umbra lui Bodiu. La facultate

singurul meu prof de română ca lumea a stat la clasa
noastră vreo două săptămâni în care a reușit să mă facă
să pricep titu maiorescu           după aia l-au luat & trimis
la clasa specială de mate nouă ne-au dat o tanti așa de
ștearsă că putea să nici nu fie acolo normă număr de ore
ni s-a explicat chestie pe care am înțeles-o numai
după ce am intrat în sistem noroc că el conducea
cenaclul liceului și după ce am scris prima mea poezie
mai de doamne ajută mi-a spus că nu crede că ambiția
mea e vreo glorie de tip sportiv și nici că optimismul ar fi
o trăsătură care mă caracterizează       am terminat facultatea
m-am întors acasă și ne-am întâlnit pe stradă a rămas să-l sun
să ne întâlnim și să stăm de povești am tot amânat era august
ca acum până într-o zi am auzit că a murit      infarct asta după ce
jucase tenis la ștrand era tânăr treizeci și ceva și cică mai făcuse
în ziua aia câteva preinfarcturi
la facultate pe culoar lângă ușa sălii
tp8 (sau sala gheorghe crăciun că veni vorba) e poza lui andrei
cu o panglică neagră. uneori arde o lumânare lângă ea.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.