Volumul „Flacăra”, de Leonard Cohen, a apărut în toamna anului trecut la Editura Polirom. Traducerea din limba engleză îi aparține lui Florin Bican. Prefaţă de Adam Cohen. Ediţie de Robert Faggen şi Alexandra Pleshoyano. Este și recomandarea www.omiedesemne.ro de astăzi.

Leonard Cohen (n. 1934, Montréal) şi-a început cariera artistică în 1956, cu volumul de poezii Let Us Compare Mythologies. A publicat 12 cărţi, printre care două romane celebre, The Favourite Game (Joaca preferată, 1963) şi Beautiful Losers (Frumoşii învinşi, 1966). A devenit cunoscut pe plan internaţional drept un cîntăreţ şi compozitor emblematic.

A lansat 14 albume, interpretările sale din concerte transformîndu-l într-unul dintre cei mai aclamaţi artişti din lume. A primit Grammy Lifetime Achievement Award în 2010, Premiul Principe de Asturias pentru Literatură în 2011, Premiul Juno pentru melodia anului şi albumul anului în 2016 şi a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame. A încetat din viaţă în noiembrie 2016.

Flacăra reuneşte în mod excepţional ultimele poeme şi texte ale lui Leonard Cohen, pe care el însuşi le-a strîns şi le-a pus în ordine spre sfîrşitul vieţii. Volumul conţine şi o selecţie amplă din carnetele lui Cohen, incluzînd totodată textele unor cîntece, bucăţi de proză şi ilustraţii, cărora el le-a conferit formă poetică de-a lungul întregii vieţi, oferind astfel o viziune intimă fără precedent asupra trăirilor unui artist şi gînditor unic.

Constituindu-se într-un ultim capitol, de o forţă impresionantă, al carierei literare legendare a lui Cohen, Flacăra ne dezvăluie deplina anvergură a liricii coheniene, de la dimensiunea de o splendidă transcendenţă la cea infuzată de umor negru. Deopotrivă devastator de trist şi cuceritor de straniu, volumul ne duce în lumea scrierilor unui poet şi textier care a sondat abisurile celor mai sumbre întrebări ale noastre pentru a ieşi la suprafaţă tînjind după altele noi.”

ZBURÂND DEASUPRA ISLANDEI

Deasupra orașului Reykjavik, golful
unde W.H. Auden s-a dus
să descopere fondul
tuturor cântecelor noastre
unde chiar eu am fost primit
de Primar și de Președinte
(965 de kilometri pe oră
9.144 de metri altitudine
963 de kilometri pe oră
numărul casei în care locuiam pe Belmont Avenue)
unde eu, un om de mâna a doua
oricum ai lua-o
am fost onorat de cei mai nobili
și cei mai frumoși oameni ai Occidentului
servit cu homar
și băuturi tari
și nu mi-a păsat nici o clipă de ochi
dar ochii chelneriței
erau atât de alarmant de mov
încât am căzut într-o transă
și am mâncat crustaceul oprit

D-ZEU ÎȘI VREA CÂNTECUL

A sunat Vanessa
tocmai de la Toronto.
A spus că
pot conta pe ea
în caz c-ajung vreodată
la strâmtoare.
După ce am închis telefonul
am cântat
la fluierul de lemn cu șase găuri
pe care mi l-a dăruit
când ne-am despărțit.
Am descifrat digitația
și am cântat mai bine
ca oricând.
Mi-au dat lacrimile
când am auzit muzica
și când mi-am amintit
de frumusețea ei extraordinară
pe care nimeni nu o putea evita
și pentru că ea spusese
că s-a pierdut un cântec
iar eu fusesem angajat

APARENTA TURBULENȚĂ

Ai fost ultima femeie tânără
care m-a privit așa
Când a fost asta
cândva între prăbușirea turnurilor gemene și tsunami
Te-ai uitat la cureaua mea
și-apoi mi-am aplecat și eu privirea spre curea
Aveai dreptate
n-arăta rău deloc
apoi ne-am reluat viețile.
Viața ta – nu știu
dar a mea e în mod ciudat pașnică
dincolo de aparenta turbulență
provocată de diverse litigii și de înaintarea în vârstă  

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.