Savu Popa s-a născut la 15 februarie 1991 în Sibiu. Poet şi profesor de limba română în județul Sibiu. Membru al cenaclurilor Zona nouă, în studenţie, şi al cenaclului online Qpoem.
A debutat cu poezie în revista Euphorion, în anul 2004. I s-a publicat poezie în revistele Zona nouă, Euphorion, Ateneu, Familia, România literară, Qpoem, Banchetul, Sintagme literare, Lumină lină, Discobolul, Actualitatea literară etc.
Volume de poezie: Ipostaze, Editura „Paralela 45”, Pitești (colecţia Avanpost), 2017; Noaptea mea de insomnie, Editura „Cartea Românească”, București (colecția Cartea de poezie), 2018.
Blitz-poeme
***
Noaptea trecută,
Oraşul şi-a uitat în casa mea
Ziua aprinsă.
***
Prieteniile
Ca hainele sunt.
Le alegi pe acelea
În care simţi
Că pulsul tău
Nu e doar o alarmă de incendiu.
***
Cred că
M-am îndrăgostit
De partea geroasă
A frumuseţii tale.
***
Poezia funcționează
Ca o perfuzie,
Când sunt deshidratat
De la atâta realitate.
Poeme pandemice
***
E timpul să fac ceva,
măcar un gest de sprijin,
să ies din această stare agitată
ca dintr-o cameră
în care oxigenul frige,
să mă despart
de obişnuinţe
care la temperaturi înalte,
scot zgomote
de coajă crăpată direct
între cerul gurii şi limbă,
E timpul pentru o gură de aer,
din acelaşi respirat mii de ani
în sens invers.
E timpul să facem cunoştinţă
ca şi cum s-ar întâlni,
stranie coincidenţă,
doi oameni
ce în locul oaselor
au o conductă de întuneric.
E timpul să mai dăm
timpului răgaz,
să ne ascultăm unul altuia
tâmplele,
să auzim la un moment dat
mişcarea ruginită a mării,
să ieșim odată
din această cameră
Unde oxigenul
a devenit
un ritual de incinerare.
Prin subteranele gesturilor mărunte
Suntem pe pod,
Privim oraşul,
mâinile tale
în această
lumină acvatică
de început de toamnă,
par mult mai mari,
mai stranii,
pierdute
prin subteranele
gesturilor mărunte.
În această lumină
Acvatică,
Venită de la un
Uriaş reflector
pus peste oraş,
Printre alge de aer,
Vântul care nu e altceva
Decât răsuflarea unor vietăţi marine
Dispărute,
Şi seara transparentă
Acoperind cu valurile ei
Malul cerului.
***
Mi-am petrecut ziua
Înconjurat
De obiectele
Din camera mea:
Cărțile împrăștiate peste tot,
Ceașca de cafea,
Rămasă de aseară,
Cămășile în toate culorile,
Laptopul,
O vedere răsuflând din alte timpuri, alte peisaje,
Fereastra, o lentilă deschisă
Spre miopia cerului.
Seara
Mi s-a întâmplat
Să îmi privesc palmele
Care fuseseră
Întreaga zi,
Atât de goale,
Încât inima avea să se mute,
Pe rând, în fiecare.
