„17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect” este un volum semnat de Claudiu Komartin și apărut recent la Casa de Editură Max Blecher. Cu privire la modul în care a fost concepută această carte, cred că autorul ne poate da cele mai concludente detalii:
„Așadar, în cazul în care cineva s-ar întreba de ce 17, răspunsul este că au fost scrise în aproape 17 ani; în plus, titlul – și implicit maniera în care am gândit această colecție – este o reverență față de unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română, Ioana Maria al lui Geo Bogza, subintitulat Șaptesprezece poeme. Se împlinesc optzeci și cinci de ani de la apariția acelei splendide cărțulii.”
Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), Cobalt (2013), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco) și antologia Maeștrii unei arte muribunde (2017, 2018). În 2021 i-a apărut volumul Autoportret în flama de sudură (Casa de Editură Max Blecher, colecția Plantații).
Organizează de aproape doisprezece ani evenimente de poezie contemporană și este, din 2010, redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.
A tradus, singur sau în colaborare, șase cărți de proză și cinci volume de poezie și a alcătuit și editat mai multe antologii, printre care Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului (2018).
Ediții ale cărților sale au apărut în germană, sârbă, turcă și bulgară.
Scrisoare neagră
Ai grijă de tine dragostea mea
nu te îndepărta de fereastră nu o acoperi cu un urlet
cineva îmi rostogolește capul pe scări
joacă-te cu mine doar
de dragul lamei subțiri ca o flacără
scrie-mi ceva ilizibil ceva inuman
fii răbdătoare împletește-ți părul și cântă
în gândurile mele ai ascuns ce e mort
și fă ceva cu sângele meu
lipește-l pe furiș de zidurile înalte
ai grijă de tine umblă respiră cum ai fost învățată
bucură-te de ce-i destrămat
eu te aștept cu tot corpul
calm răbdător
ca pe-un scalpel
de câteva nopți mimez răzvrătirea
și mă ploconesc la organele mele și la groaza mea
să uit ce fac oamenii când sunt gata
sub pajiște o să învăț să alerg și să râd
că au lăsat și guri
acolo-n pământ.
Foto main: Daniela Luca
