Ramona Boldizsar s-a născut în 1993 în Vrancea și în prezent locuiește în sudul țării. A început să citească la 14 ani și de atunci nimic nu a mai fost la fel. A absolvit Facultatea de Filosofie în București și lucrează la disertația pentru Masterul Istoria și Circulația Ideilor Filosofice.
Frecventează atelierele de scriere creativă ale Revistei de Povestiri. A publicat în Revista de Povestiri, în revista Confesiuni, pe platformele online Litero-mania, Poetic Stand și Noise Poetry. A colaborat la volumul Idei Filosofice și Artă Contemporană. Traduceri și comentarii.
Ține un blog unde povestește despre ce mai citește și, uneori, despre ce mai face. În fiecare sâmbătă citește un poem pe Instagram. Când nu scrie, citește și inventează povești pentru fetița ei. În prezent lucrează la o carte pentru copii.
Volumul nimic nu e în neregulă cu mine a fost scris în 2020 și a avut rol aproape terapeutic, ca un mecanism de protecție împotriva anxietății provocate de Covid-19.
nimic nu e în neregulă cu mine este cartea cu care a debutat editorial anul acesta la Casa de Pariuri Literare. Notele biografice și poemul de mai jos sunt preluate din volum.
debris
ne-am putea întâlni undeva la mijloc
acolo unde tu înveți să îți ceri scuze
eu învăț să nu mai țip să spun lucrurile care știu că te
rănesc cel mai tare (chiar dacă sunt adevărate)
am putea să ne prefacem că
nu semănăm deloc unul cu celălalt
am putea crede că efortul ne va duce într-un loc
calm
blând
perfectly still&unreal
într-un loc perfect unde emoțiile nu există
unde oamenii sunt roboți
unde niciunul dintre noi nu își pierde
răbdarea
am putea s-o luăm de la capăt, să ne dăm mâinile și să acționăm
responsabil
calculat
diplomatic
am putea la fel de bine să reconstruim, să punem pe masa
sterilizată organul nefuncțional
să-l disecăm
să-i stocăm tot sângele într-o pungă de colectat laptele matern cu
funcționalitate multiplă să-l congelăm până când am reasamblat
și înlocuit senzorii morți sau amețiți de durere
am putea
dar ce rămâne e aceeași groapă de vechituri, același atelier de
piese de schimb uzate, șuruburi mari și mici, cuie ruginite și o
bormașină mică în cutie
albastră
dărâmăturile relației noastre
un contract pe viață pe care l-am semnat când m-am
născut
Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.