Luca Ștefan Ouatu (n. 9 februarie 2000)este student la Inginerie Electrică în Cluj-Napoca. A câștigat câteva premii și a debutat publicistic în revista Steaua. A fost invitat să citească la mai multe festivaluri de literatură sau cluburi de lectură precum FILIT, FIPB, Nepotu’ lu Thoreau sau Institutul Blecher. A participat, de asemenea, la ateliere literare sau tabere de scriere creativă precum Super, Săvârșin sau Licart 18. A publicat online pe site-uri literare precum D-LITE sau O mie de semne.

A debutat editorial în decembrie anul trecut la editura OMG Publishing House cu volumul „Cinematic”. Iată și câteva opinii despre acest debut:

„Luca Ștefan Ouatu: nume mai enigmatic decît al unui fotbalist din naționala U21. Și totuși: odată cu debutul său cinematic, ne devorează subcultura milenială („sunt tot puștan de 2000 pe focus slab și vise mari”): postironie, nevroză, hipersensibilitate, jelanie cinică, escapism, manga & PornHub & hentai, imaginar cyber, refuzul epicului existențial în favoarea circuitelor virtuale, tripate, dereglate: „am visat timid planetă nouă// oameni luminați ca son goku/ din căldura lor atent împărțind/ trecătorilor scânteie”. Luca Ștefan Ouatu: șaman digital & poet.” – Ștefan Manasia

„Hibrid invadat și definit de noile media și tehnologii, un romantic bine camuflat, eroul lui Luca vânează claritatea care se întrevede printre scene blurate, dansuri haotice, atmosferă viciată de substanțe și alienare. Realitatea nu mai e trăită, ci testată, reperele dispar de pe ecran cu un scroll și se amestecă între ele. Lumea din Cinematic stă sub imperiul senzației că doar dacă producem cadre suntem cu adevărat vii, tînjind după lumi visate timid.” – Andrei Dósa

„PornHub pentru copaci și OCD la chakre, viață versus informație și un Oedip anime care îl găsește pe altcineva, poezia din Cinematic poate să pară, ca și comedia, una de situație. Doar că nu se limitează la așa ceva, iar circumstanțele existențiale ale teritoriului său poetic își cunosc statutul. Mărturisiri ale pronunției cu autorul și nu invers. Vestea poeziei după Luca este că limbajul este oameni: „ca iubirea și extazul în mijlocul îmbrățișării/ iar aici suntem toți/ cu sufletul în mână ca niște mingi de foc/ arucând buimaci unii spre alții, așteptând prima zăpadă”. Luca Ștefan pare a fi băiatul care a greșit buzunarul. Cui vrea o declarație cu asigurare, Luca îi oferă o mărturisire cu pixelii la gerunziu. Actorul principal rămâne poezia, ea are valoare și deaia are rivală, altfel ar sta la baza lucrurilor fără picioare și s-ar limita să urască șoferii beți. Ceea ce Luca Ștefan Ouatu nu face în Cinematic, dar știe pe cineva și îl arată.” – Răzvan Țupa

summerise

maturizarea s-a aprins în noi
un felinar înconjurat de insecte
pâlpâind în trenuri cu supracontrol
urină la raveuri în cort miros de alcool

din cameră am văzut
tristețea în plină stradă
și plăcerea
desenată cu cretă roz aproape ștearsă
desenând
contur de oameni mici
gata să crească în ochii mei precum
pupilele pe droguri proaste

vreau în orașul ăsta mort sub 10.000
dragostea să mă lovească
în tâmple ca o durere de măsea
atunci când nimeni nu se așteaptă și simt că
totul e în ordine scrolând pe net
piese pe houseum seriale
netflix de 2 lei în jur
băieții în mișcare rupţi
pe artă vizuală și linii de k

mă mint că totul e ok
și ce e frumos în noi
n-o să dispară niciodată

sub presiune îmi testez
răbdarea apăsat de mâini grele
ca dublajele la aparate
gata să-ți promit un loc în palma ta

îmi strângi
mintea ferită de maturitate
ca un puştan bătând
mingea în curtea şcolii
gata să nască şi să umple noi goluri

sunt tot copil mă întreb ce mai rămâne
când tot ce e frumos dispare și în noi
nici serialele nu mai luminează
ce rămâne când dragostea se topește
ca un ou kinder uitat în bucătărie pe masă

: synesthesia și o viaţă organizată
sosuri în farfurie prin locuri în care
nu se văd feţe de neoane
și visez lumină pe faţa mea ca două palme

înconjurat de oameni calzi si vulnerabili
regenerat sub chipurile lor
raze de soare strecurate prin perdea
în plină vară
nu mai e nimeni aici

sunt tot puștan de 2000
pe focus slab și vise mari
cu fericire în colțul gurii ca băieții după șaormă
în trip pe viață și toată viața în trip

lock n key

de când sunt mic mi-am dorit
să am un loc pe care
să-l pot numi acasă

din negreşti spre iaşi toate deciziile
luate sub presiune
gândurile mă lăsau pe o bancă în parc
cu pastiluţe colorate
cu privirea pierdută
lângă mine forme materiale devenite blank

unde să mai fug de responsabilităţi
pe cine să mai chinui la ore târzii
cu problemele mele de adolescent
aflat în pragul studenţiei

ameţit de stări şi persoane din toate colțurile țării
mi-am dorit să am un oraş al meu
un oraş în care să pot simţi
timpul ca pe o soluţie

au fost seri în care fugeam de lângă ai mei
şi vedeam viaţa ca pe un ponei de oţel
pe care mă dădeam beat
la ora 4
aşteptând să-i sară siguranţele

au fost seri în care am dormit
pe scaunul din dreapta am simţit
singurătatea ca pe un şobolan
blocat
între sinapse
mai aproape de evadare cu fiecare răsărit

au fost și dimineţi în care am hotărât
că vreau să plec la cluj
în care mă uitam în oglindă şi zâmbeam
încercând să consider că tot ce era mai bun
în mine am ascuns în oameni

toate au trecut şi nu mai simt cum se repetă
am înţeles că sunt amintiri
şi în lipsa unor stimuli
sunt capabil să nu le retrăiesc

de când mi te ştiu
zilele n-au fost atât de lungi
nici nopţile
așa
de scurte

de când mi te ştiu
am început să văd timpul
o soluţie

câteva poze prin bistriţa
şi un aparat pe care mi-ai spus
să îl iubesc și să-i arăt
tot ce aş fi vrut să-ţi arăt ţie
câteva poze prin baie şi un puştan
pictat pe covorul din sufragerie
un pat prea tare să pot sări în el
un corp indispensabil mie

sunt singurele lucruri care se mai repetă
în mintea mea aşa că le-am numit
acasă

e locul unde uneori
m-aş putea minţi că zâmbeşti pentru mine

unde în rest fac
tot ce pot
să nu trăiesc în minciună

Foto main credit: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1979993402041039&set=picfp.100000911956812&type=3&theater

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.