Elisa Merca este elevă în clasa a XII-a la Școala Germană „Hermann Oberth” din Voluntari. Face parte din grupul de scriere creativă coordonat de Ioana Nicolaie, Liternauții. A debutat în antologia „Itinerarii” în urma câștigării în 2019 a rezidenței LiterArt.
„Pseudo-jurnalul ei e o mică bijuterie” scria Florin Iaru despre grupajul ei de poeme din carte. A scris proză pentru copii, fiind inclusă, în urma concursului național Locuiește în poveste, în trei dintre antologiile Arthur. Are rubrică permanentă în „Ordinul povestitorilor”. Deși se pregătește intens pentru medicină, scrie asumat și la viitorul ei volum de debut.
Umbra
Erai îmbrăcat numai cu umbra ta
Nu știu cum nu ți-a fost rușine să ieși pe stradă
Mai ales aici, la noi, unde bate soarele mereu
Intrai în casă, la aceeași oră mereu,
Îți agățai umbra de cuier
Și nu te mai vedeam toată noaptea
Ți-ai pătat într-o dimineață umbra
Cu apă
Mă speriasem așa tare,
Credeam că o să rămâi deformat pe viață
Nu cred că te-aș mai fi iubit la fel
Câteodată când tu dormi
Mă îmbrac și eu cu umbra ta
Mi-e puțin mare la șolduri
Și ochelarii îmi cad de pe nas
Mă împiedic la fiecare pas
Din cauză că-mi sunt mari picioarele tale
Mi-a trecut prin cap, să nu crezi că nu,
Să-ți desenez umbra
Cu markere permanente
Dar cred că te-ai fi supărat prea tare
Tu când te superi te lovești
Și-ți învinețești umbra
Ai atâtea goluri de la zgârieturi deja
Și nu mă lași să te cos
Te faci mai mic în fiecare zi
Dar tu asta îți dorești
Să te transformi în umbra unei furnici
Sau a unei mașini
Mi-ai zis de atâtea ori că nu mai suporți să fii om
Nu te-am crezut niciodată.
Lasă-mă să te transform în umbra mea
Lasă-mă să te decupez
Nu mai vreau să mă-mpiedic de tălpile tale
Acum sunt îmbrăcată numai cu umbra ta,
Dar te-am pus invers
Ca să stai atârnat de spatele meu
Îți place acum când suntem amândoi în umbra altuia?
Metroul
Aici mergem cu toții cu spatele
Nu ne-am cunoscut de fapt niciodată
Ne mai întâlnim uneori în metrou
Ne așezăm unul în fața celuilalt
Avem întâlnire o dată la câteva săptămâni
De la ora 5 până la ora 23
Ne plimbăm cu metroul
Și stăm față în față
Uneori, când e foarte aglomerat,
E prea înghesuială și nu ne mai vedem
Dar sperăm amândoi să dăm spate în spate prin oraș
De asta nu purtăm ghiozdan
Știai că a început să se-nvârtă pământul invers?
Din cauza noastră
Căci mergem iarăși cu fața
Când mă apropii de tine
Pare că te îndepărtezi
Știi că așa n-o să ne mai pierdem niciodată?
Mai ai puțin și cazi de pe pământ
Eu nu m-arunc cu tine
Dacă ai noroc poate te prinde metroul
Care plimbă planeta în jurul soarelui
Dacă o să fie așa
O să te-nvârți mereu în jurul meu
Să nu uiți,
Avem întâlnire mâine
Roagă pământul să se-așeze pe scaunul din fața ta
Ți-a părut rău că nu ne-am mai văzut
Că ai așezat pământul prost
Că te-ai uitat la alte continente
În timp ce eram cu fața turtită de scaune
Și cu spatele la tine?
Nu i-ai spus pământului să nu coboare la nicio stație?
Acum ne-am pierdut de tot
Deși încă te învârți cu metroul.
Distanța
Nu mai știu dacă mi-a plăcut de el din prima zi
Nu mai știu dacă voiam să fiu prietena lui
De fapt nici nu știu dacă prima zi din capul meu
E aceeași cu prima zi din capul lui
Voi doi sunteți frați, nu?
Cum adică nu?
Adică nu!
Dar semănați atât de tare
Aveți amândoi părul creț, castaniu…
Cine să știe că peste câțiva ani aveam să purtăm amândoi ochelari
Și că peste alți câțiva aveam să gândim aproape la fel?
Nici acum nu știu dacă îmi place că semănăm
Oare lui îi place?
E clar că eu semăn cu el, sunt cu o zi mai mică
Dar dacă ar fi fost invers, oare el ar fi semănat cu mine
Sau ar fi ales să se nască puțin mai târziu
Așa n-am mai fi semănat
Voi doi nu sunteți frați.
Ba da, suntem.
Cum adică ba da, nu semănați deloc…
Nici acum nu știu dacă mi-ar fi plăcut să fiu sora lui
Măcar pentru o dimineață
Doar ca să putem împărți ghiozdanul albastru cu pirați
Pe care l-a purtat la-nceput
Nu mai știu dacă mi-a plăcut de el din prima zi de școală
Dacă aș fi știut că peste câțiva ani aveam să ne certăm
Și el avea să se mute în altă țară,
Poate că l-aș fi plăcut în prima zi
Dar era prima zi
Nu trebuie să-ți placă de nimeni din prima zi
Nici din a doua, nici din a treia, nici din a patra
Azi, după 12 ani,
Am zile în care nu-mi place de el din prima
Dar câteodată nici lui de mine
Noroc că prima mea zi nu e aceeași cu prima lui zi
Mereu suntem la o zi distanță.
Alunița
Ne-am apropiat atât de tare
Încât ni s-au încurcat coastele
M-am speriat
Eu nu vreau să rămân legată nod de tine
Respiri prea repede
Plămânii mei nici nu au timp să se umple cu aer
Că se lovesc de-ai tăi
Închide ochii, îmi faci vânt când clipești,
Nu am unde să-mi întorc capul
De ce nu-i mai deschizi?
N-am stat niciodată atât de aproape de tine
Nu știam că ai o aluniță pe pleoape
Nu știam că așa se simte fața ta când te bărbierești
Ai mai mare grijă,
Aproape m-am tăiat în zgârietura de pe obrazul tău
Încep să uit cum arăți de la depărtare
Erai puțin mai înalt, nu?
Și aveai fața simetrică, nu?
Acum pare puțin deformată
Nu te speria, dar văd cum ți se suprapun ochii
Și eu cred că arăt la fel pentru tine
Am atâtea riduri pe buze
Și tu ai la fel
Poate dacă am avea sărutul perfect
Ne-am suprapune liniile buzelor
Și am rămâne sărutați pentru totdeauna
E rândul meu să respir mai repede acum
Te rog, ia o pauză
Mută-ți plămânul stâng
Mai la stânga
Ai grijă să nu-l înțepi în coastele mele
E prima dată când ne-am apropiat atât de tare
Dar nu cred că mai vreau să te văd vreodată
Îmi plăceai mai mult
Când știam că nu ai o aluniță pe pleoapă
Te tot văd
De câteva zile te tot văd
Așa cum ești tu, dar și așa cum încerci să fii
Parcă te doare toată viața
Și parcă îți pare rău după orice cuvânt pe care îl spui
Nu te-am văzut așa niciodată
Mereu am crezut că te apără cineva
Că ai pielea din metal și ruginești numai în duș
Că ai nevoie de mine
Doar că să vezi dacă avem ceasurile sincronizate
Tu lași pe cineva să te vadă?
Sau nu știi nici tu dacă e ceva de privit
Când ți se văd doar mușchii și oasele și nu te mai apără nimeni
Mă superi, mereu mă superi,
Poate de-asta nu trăim în sincron
Poate de-asta îmi place ploaia cel mai tare
Poate de-asta îmi placi cel mai tare
Când nu-ți lipești părți din umbrelă pe corp
Tu mă vezi?
Îmi tot schimb ceasul
Să fie cu câteva ore înainte de-al tău
Trăim de câțiva ani în zile diferite
Hai să ne vedem, mamă,
Undeva unde plouă numai pe partea mea
Ca atunci când te apropii
Să ruginești la mine-n brațe
Și să vezi
Cum de-atâta timp doar eu te apăr.