Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970 în Târgu-Mureș. A debutat cu poezie în anul 1984 în revista Astra.  Trăiește în Paris.

Volume publicate în ultimii ani:

„Orașul părăsit” (Editura Napoca star, Cluj-Napoca, 2000) proză
„Poezii din țara lui Elian” (Editura Platytera, București, 2007) poezie
„Cântecul samovarelor” (Editura Agol, București, 2011) poezie 
„Și lumea cinema paradis” (Editura Agol, București, 2013) poezie
„Luna și Îmblânzitoarea de oameni” (Editura Tracus Arte, București, 2015) poezie
„Cartea singurătății” (Editura Platytera, București 2017) poezie
„Tu, înainte de toate  – Antologie de poezie de dragoste contemporană” (autor colectiv, Editura Paralela 45, 2018)

(poezii din „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, ed. Tracus Arte, 2015)

un singur drum acoperit de praf şi incert

tot mai mult şi mai adânc întunericul începe să acopere lumina
văd cum oamenii se îndepărtează de oameni
văd cum norii aleargă singuri pe cer
pleacă şi nu se mai întorc la noi niciodată
în urma lor se deschid deodată-nspre soare
toate ferestrele lumii

anii mici dincolo de anii mari
zilele inutile dincolo de nopţile care aşteaptă să fie uitate
duminicile calme ale verii
dincolo de atâtea şi atâtea săptămâni învelite în ceaţă
în urma lor rămâne un singur drum acoperit de praf şi incert

iar undeva deasupra acoperişurilor albastre ale oraşului
luna
ca un cuţit înfipt în mijlocul mesei
pentru mai târziu

tăcerea

o noapte întreagă am caligrafiat
cu scrisul meu înalt şi frumos
cuvinte prelungi pe foile unui caiet dictando
spre dimineaţă din toate cuvintele acelea
am reuşit o tăcere de toată frumuseţea

iar la sfârșit norii

ne plăceau străzile mici șerpuind printre case vechi demult părăsite
tramvaiele bătrâne și albe ferestrele deschise și norii
undeva departe dincolo de ani culori și tremurătoare lumini ale sufletului
zbura încet de la noi fără întoarcere
pasărea îmblânzită albă și mută a tinereții
aveam să îmbătrânim deodată
de parcă nimic nu s-ar mai fi întâmplat între timp
cam asta era tot
în rest doar cerul acoperit cu semne de neînțeles
un tramvai alb traversând străzi mici și înguste la întâmplare
iar undeva chiar la sfârșit
norii

aceşti firavi bărbaţi trecând pe străzile lumii

eram doar o urmă a lor alunecând printr-o lume străină
mereu ridicau castele din fum culori şi cuvinte
întru slava celei care ar fi vrut să fiu
clădite pe nisipuri mişcătoare
se pierdeau înspre dimineţile lumii
fără semne de înţeles

firavi bărbaţi
ascunşi în trupuri nepotrivit de mari
trec pe străzile lumii
ochii femeilor sparg asfaltul ies din pământuri
ca lianele sălbatice îi cuprind
îi devorează cu milă mângâietor

firavi bărbaţi trecând pe străzile lumii
sau decupaţi în zbor printre norii de lapte
aş câştiga în numele lor atâtea şi atâtea războaie
le-aş modela planete din plastilină albastră
i-aş ascunde apoi prin cărţi la întâmplare

firavi bărbaţi
îndureraţi abstracţi vânători ucişi de pradă
ridic mâna spre soare
aspră tristeţe pe umerii voştri fibulă

pasărea mută și albă a tinereții

lumina blândă a anotimpurilor ascunse prin săli de așteptare insalubre
prin trenuri care doar vin și nu mai pleacă niciunde
stau și așteaptă mult prea tăcute călătorii de la capătul nopții

aceeași ceață de aur se ridică uneori
pe deasupra orașelor părăsite în grabă
pe deasupra unor țări care adăpostesc
oameni închiși în dureri mici ca în niște fortărețe uriașe

cerul și norii
tăcerile noastre ascunse prin poezii
cerul și norii
toate cuvintele noastre așteptându-ne singuratice
prin lume la întâmplare
castele imaginare din ceață și fum

spre sfârșit s-au risipit toate
a rămas doar vântul undeva la marginea lumii
singură și departe plana pasărea albă și mută a tinereții
fericirea noastră de oameni liberi și triști
fără umbră alergând mereu spre lumină

(din „Cartea singurătății”, ed. Platytera, 2017)

îngerul de la capătul nopții

o amintire – flori de regina nopții în pământul negru al copilăriei mele
mult mai târziu călătorind prin subteranele nopții
am învățat:
mica lor strălucire fără apărare în fața tumultului lumii
albul încarcerării într-un trup solar care luminează întunericul
fragilitatea umanității cucerind continente imaginare
doar prin puterea visului
parfumul amețitor al copilăriei devine tăios până la sânge
odată cu prima sclipire a dimineții
parte dintr-un întreg al nopții porți cu tine întregul zilei
însingurarea cale de aur spre iubirea față de aproapele tău
cel de departe

la capătul nopții mereu un înger alb îți va aduce
flori de regina nopții din pământul negru al copilăriei

*
visele noastre sunt corăbii în larguri strălucitoare
glasurile noastre se ridică din ceaţă şi fum
din neputinţă disperare şi moarte
ele trec dincolo de iazurile negre ale lumii
dincolo de nesfârşitele coridoare ale aducerilor aminte
se înalţă spre soare se întorc limpezi şi fără prihană
cum roua pe o pajişte clară
cum atingerea suavă a tinereţii
pe clapele albe ale pianelor care am fost

un cântec de rusalcă peste apele nopţii

rămâne mereu o fereastră deschisă
pentru oamenii care au traversat secole tăcute la întâmplare
în fiecare zi inima ta obosită decupează nori străvezii
pe deasupra unor continente imaginare
în fiecare noapte un cântec de rusalcă peste ape
ridică neştiute de nimeni imperii
cenuşa lor va străluci mereu pentru călătorii de la capătul lumii

vin dimineţi în cavalcade nebune
vin după-amieze învăluite în ceaţă și fum
vin seri tăcute înroşind liniştea perfectă a foilor albe
apoi din nou
vin nopţile noastre de mătase şi purpură
peste apele lor mereu un cântec de rusalcă va continua să se audă

*
o lume aproape omenească îți spui
deschizi fereastra
un alt anotimp îți va intra în casă
n-ai vrea să îl trimiți mai departe e al tău
îl vei trăi și-apoi îl vei uita
o lume aproape omenească îți spui
să așteptăm vor trece și anii aceștia
ca vântul prin perdelele albe
vor pleca de la noi
și-apoi vom uita

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.