Bianca Trușcă revine pe O Mie de Semne cu un nou grupaj de poeme. Pentru reamintire, iată o scurtă notă biografică pe care Bianca ne-a trimis-o anterior pentru rubrica Poșta redacției:

„Numele meu este Trușcă Bianca-Andreea și sunt studentă la Litere. Am aproape 20 de ani, dar mă văd tot în primii ani de liceu. Încă mai cred în bunătatea oamenilor, dar simt că doar literatura mă salvează. Îmi place să vorbesc despre ce simt, dar nu despre cine și ce sunt eu. Caut liniște acolo unde tot ce pot vedea este haos…”

***
ideea de a pluti ca un asteroid îmi provoacă
panica pe care o simt atunci când levitez în vis
ești de partea cealaltă a sticlei
te miști într-un ritm stupid
cauți ceva cu privirea
și nu știu ce-ai vrea mai mult
decât ai deja
acceptarea de sine îți provoacă amnezie
suntem tineri și nu avem nimic de pierdut
sticlele goale ne obligă la retrospecție
(sunt aici doar pentru că nu vrei să fiu cu tine)
mi-e frică de înălțimi
rămân jos și
dau vina pe ceilalți
ce cursă minunată e viața

*** 
atunci când îți tai unghiile perfect
toate planetele se aliniază și
mâna ta e mai blândă ca niciodată
parcă toate visele alea urâte
care te așteptau în spatele dulapului
se evaporă deasupra ta
păstrează-ți cuvintele pentru mai târziu
când dragostea dintre noi se va pierde
printre sertărașe cu
adjective și cuvinte compuse
voi căuta loc și pentru ea
la păstrat să rămână
doar senzația de euforie

***
problema mea e că uit
să respir atunci când mi se oferă mult aer
când tot în jurul meu se mișcă rapid
un egon schiele supărat îmi trasează brațe lungi
destul de lungi cât să te pot cuprinde
din cap până în picioare
poate că dragostea apare mai târziu
până atunci o să ascund toate oglinzile
și o să aștept să-mi spui tu ceva
 
***
nu mă pot decide ce e mai important
să vezi o mașină cu număr cunoscut
atunci când ești departe de casă
aruncat în mulțimea de oameni mâhniți
sau să câștigi la loto
fericirea e aceeași cred eu
și tristețea doar un sărut din partea
omului care te iubește
dar pe care tu nu-l poți iubi
și îți trezește cele mai amare amintiri
legate doar de tine
când m-ai mângâiat sub
nucul bătrân din fața blocului
mi-am promis c-o să învăț să mă iubesc
măcar puțin

Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în Contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.