Poetul Gabriel Daliș mi-a făcut bucuria de a-mi trimite un text semnat de scriitorul american Ilya Kaminsky și m-am gândit că i-ar sta foarte bine la rubrica „Să începem săptămâna poetic”. Gabriel a citit recent la Institutul Blecher online mai multe poeme semnate de Kaminsky, acestea urmând să facă parte din volumul „Republica surdă”, aflat în pregătire la Casa de Editură Max Blecher.

Ilya Kaminsky (n. 18 Aprilie 1977, Ucraina) este unul dintre cei mai cunoscuți și premiați poeți americani de la începutul acestui secol, critic, traducător și profesor de origine ucrainean-rusă-evreiască. La vârsta de 16 ani a emigrat în Statele Unite împreună cu familia lui care a primit azil politic din cauza anti-semitismului din Ucraina. A rămas surd de la 4 ani, în urma unui diagnostic greșit.

Kaminsky a publicat două volume de versuri: Dancing in Odessa (2004) și Deaf Republic (2019). Prima lui carte a fost tradusă în 12 limbi (versiunea românească, Dansând în Odessa, a apărut la editura Vinea în 2007, în traducerea lui Chris Tănăsescu), și a primit câteva premii internaționale importante.

Deaf Republic, la doar câteva luni de la publicare a fost numită Cartea anului 2019 de peste 20 de publicații americane, englezești și irlandeze și a fost nominalizată la cele mai prestigioase premii pentru poezie, printre care: T.S.Eliot și Forward.

Republica surdă va apărea la Casa de Editură Max Blecher, în traducerea lui Gabriel Daliș.

Galya în timpul bombardamentului

În a douăzeci și șaptea zi de bombardament aerian, eu
n-am decât trupul meu și pereții acestui apartament gol se zbat și se zbat ca un plămân.

Cum să spun că tot ce vreau e puțină liniște; eu, o surdă, vreau puțină liniște, vreau puțină liniște;
în mijlocul

camerei copilului unde pământul întreabă de mine, pământul întreabă de mine
prea mult, eu

(până să-mi las baltă inima care sughite și să dorm) număr
forțele noastre: o femeie și un copil.

Acest trup din care mărturisesc e un binoclu prin care privești tu, Doamne,
un copil cum se agață de un scaun,

pe când soldații (fețele li-s modelate de pe dinăuntru de cuvinte) îi arestează pe toți ai mei, eu
fug, iar steagul e prosopul de care vântul își șterge mâinile.

În timp ce ei smulg ușile către apartamentul meu
gol – eu sunt în alt apartament și zâmbesc la copil cum se agăță de un scaun,

se clatină
către tine și către mine, Doamne.

Bat din palme și mă minunez
de primii ei pași,

primii ei pași vulnerabili cum suntem cu toții.

(Din volumul Republica surdă de Ilya Kaminsky, în pregătire la Casa de editură Max Blecher. Traducere de Gabriel Daliș.)

Foto credit Ilya Kaminsky: https://www.tupeloquarterly.com/meet-our-inaugural-poetry-contest-judge-ilya-kaminsky/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.